O, cerule-nstelat, ce tainic
mărturiseşti pe Dumnezeu
a’ Cărui frumuseţi şi-ntinderi
le-arăţi şi le ascunzi mereu!
O, soare strălucit şi falnic,
ce minunat mărturiseşti
pe-Acel al Cărui chip şi zâmbet,
şi dragoste, şi milă eşti!
O, munţi înalţi, cât de puternic
şi de măreţ mărturisiţi
pe Dumnezeu, de-a Cărui Mână
şi-nţelepciune-aţi fost zidiţi!
O, câmpule-nflorit, ce dulce
mărturiseşti înfiorat
desăvârşita frumuseţe
a Celui care te-a creat!
O, văi adânci, o, vânt puternic,
o, mări cu larg înspăimântat,
o, codri-ntinşi vuind de tunet,
– cum ne grăiţi de-nfricoşat!
O, veşnic necuprinse-ntinderi,
ce-asurzitor şi ce tăcut
ne-nvinuiţi mărturisindu-L
pe-Acela Care v-a făcut!
…Ce dezvinovăţiri să poată
afla în faţa Ta acel
ce n-a vrut, Doamne, nici să creadă,
nici să-nţeleagă-n nici un fel?
TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
