O, Foc Ceresc, oriunde-n lume
Tu Sfânta Flacãrã-Ţi întinzi,
cobori în inimi bucurie
şi jarul dragostei aprinzi…
O, cum suflaţi peste-a mea ţarã,
Cuvântul Tãu, Tu Duh Preasfânt
cum ai aprins în inimi iarã
al dragostei sfânt legãmânt.
Şi de un vas umil Preasfinte
în lucrul Tãu Te-ai folosit
şi de prin bietele sãtuţe
o sfântã Oaste Ţi-ai pornit.
Cu ea Tu birui-vei Doamne
atâtea oşti cu mult mai mari,
cãci Tu-Ţi alegi vasele slabe
sã faci de râs pe cele tari…
O, suflã Duhule Preasfinte
prin inimi greu de strãbãtut
ca sã sporeascã înainte
frumosul Oastei început.
Traian Dorz, din ”Cântări Uitate”
