Deși ne cunoscusem mai dinainte, sora Minodora de la Tâmpa, veni să-mi facă cunoștință mai intimă cu fratele ei, pe nume Bugaru, fost profesor la Liceul din Simeria. Soția lui era procuror la Tribunalul din Deva și locuiau in orașul Deva.
El era bolnav și eu mergeam să-l vizitez și să-i vorbesc despre Domnul Iisus și darurile Crucii Lui, pentru mântuirea noastră. Într-o zi, acesta imi povesti o întâmplare reală, care îl pusese cândva și pe el pe gânduri.
Patru mari ștabi plecaseră la plimbare cu o mașină «Dacia». Erau: Șeful Securității, Directorul Minelor, Primul Secretar de Partid și Directorul Flotației, toți din municipiul Deva. Subiectul discuțiilor era: Dumnezeu și Pronia Cerească, Îngerii și Sfinții. Cel mai împotrivitor se dovedea a fi șeful Securității, care nu voia să cedeze nicidecum părerilor sale potrivnice. Ajunși în fața unei biserici catolice, zise:
– Oprește și veți vedea ce voi face…
Ceilalți se împotriviră, zicându-i:
– Nu cumva să faci vreo prostie. Vezi că suntem în călătorie și nu cumva să ni se întâmple ceva rău.
Luă ciocanul și dalta. În zadar îl sfătuiră ceilalți să renunțe. Se duse de-a dreptul la crucifixul din dreapta bisericii și, cu dalta și ciocanul, îi scoase ochii Mântuitorului. Se urcară în mașină tăcuți. La vreo opt sute de metri de la locul crucifixului, mașina se opri brusc, fără să fi avut vreo defecțiune, iar ochii bravului securist zburară pe parbrizul mașinii. Profesorul întrerupse pentru câteva minute, oftă adânc, apoi continuă… Acum zace pe pat, orb, plânge și se vaietă: „Doamne, de ce m-ai pedepsit așa de rău, că am fost beat?”. Și bine-ar fi dacă ar merge cineva la el, acum să-i vestească pe Domnul. I-am răspuns:
– E bună ideea. Duceți-vă dumneavoastră și spuneți-i cum a făcut Anania cu Saul, când a fost oprit de Dumnezeu din drumul spre Damasc și mai ales că vă și cunoașteți. Vorbiți-i de „Damascul” lui și de întoarcerea pe care și el e dator să o facă. Altfel, totul e in zadar.
Sursa: Cuvântul – cheie a darurilor / Cornel Rusu/ Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2005
