Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home OMENIREA ÎMPĂRŢITĂ ÎN DOUĂ

OMENIREA ÎMPĂRŢITĂ ÎN DOUĂ

OMENIREA ÎMPĂRŢITĂ ÎN DOUĂ

din vorbirea fratelui Ioan Voina
de la o adunare de botez de la Ighiel – anii ’70

Mă bucur că ne aflăm aici în faţa lui Dumnezeu şi mă bucur când şi El este în mijlocul nostru, după cum ne-a făgăduit.

Fraţii mei, mai întâi de toate, aş vrea să vă salut cu salutul nostru frăţesc din Lucrarea aceasta din care facem parte:

Slăvit să fie Domnul!

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Iubiţii mei, toate cuvintele care s-au spus aici în acest loc, toate cuvintele din partea fraţilor au fost privitoare la un singur lucru: la Domnul Iisus, în chip deosebit şi-n chip minunat. Deşi unii au vorbit într-un fel şi alţii au vorbit într‑altul, toate aceste cuvinte Îl arată pe El… Îl arată pe El. Scriptura Îl cuprinde pe El şi ne cuprinde şi pe noi. Aşa cum ştim, după cum ni-L arată pe El, ea arată şi omenirea întreagă, împărţită în două: unii pentru viaţă veşnică şi alţii pentru osândă şi ruşine veşnică. Deci, la fel, şi eu aş vrea să mărturisesc despre El şi totodată să mărturisesc şi despre noi, cum şi Scriptura vorbeşte despre El şi despre omenirea întreagă, împărţită în două: fie în Împărăţia lui Dumnezeu, fie în osânda veşnică.

Ne-am trezit şi noi în Lucrarea aceasta a lui Dumnezeu şi, după cât cunoaştem această Lucrare, [vrem să] ne referim puţin la literatura ei. La învăţătura din această Lucrare şi la înaintaşii noştri care au sfârşit… aşa cum ne spune Apostolul Pavel: „Priviţi la mai-marii voştri şi la sfârşitul felului lor de vieţuire şi să le urmaţi credinţa”. Noi, într-adevăr, vrem din toată inima şi din tot sufletul să privim la înaintaşii noştri şi la sfârşitul felului lor de vieţuire şi să le urmăm credinţa. Şi să ne mărginim la învăţătura [aceasta] minunată care, după cum ştim, n-a dat greş şi nu dă greş; şi n-am găsit nimic în învăţătura aceasta care ar putea să ne smintească pe noi de pe calea lui Dumnezeu. Aşa cum am ştiut şi ştim că chiar şi Părintele Trifa n-a vrut să cunoască – la fel ca şi Apostolul Pavel – pe nimeni şi nimic în Lucrarea aceasta, decât pe Iisus şi pe El răstignit. Pentru că atunci când i s-a îmbiat din partea unora statutul sau statutele, el a spus: „Statutul nostru este Evanghelia, care-L priveşte pe Hristos, iar fraţii noştri sunt oamenii din întreaga lume; şi conducătorul nostru este Domnul Iisus”.

Mă bucur din toată inima că noi am rămas pe această cale şi în această învăţătură scumpă, în această învăţătură care ne-a adus pe noi, pe unii, până aici. Şi vom rămâne recunoscători faţă de învăţătura pe care am primit-o, pentru că este din învăţătura Apostolului Pavel, care a spus: „Nu vreau să cunosc pe nimeni şi nimic în mijlocul vostru, decât pe Iisus şi pe El răstignit”. Deci, dacă toţi proorocii mărturisesc despre El, noi n-avem despre ce altceva să mărturisim (după cum ne spune Cuvântul Lui în Faptele Apostolilor capitolul 10, versetul 43, când Apostolul Petru îi vorbeşte lui Corneliu şi la toţi cei care îl aşteptau). Toţi proorocii mărturisesc despre El că oricine se încrede în El capătă, în Numele Lui, iertarea păcatelor. Deci, dacă toţi proorocii mărturisesc despre El, şi noi vrem să mărturisim despre El, cu orice preţ, până la capăt; până la sfârşit.

S-a vorbit aici atât de curat şi învăţătura dată a fost atât de minunată şi atât de [ziditoare]! Noi trebuie să ştim prin ce faze a trebuit să treacă Lucrarea aceasta cu învăţătura ei care are tăria aceasta şi care a fost adusă în ţara noastră şi în mijlocul fraţilor.

„În ziua cea mare a praznicului, Iisus a stătut în picioare şi a strigat.” Vă aduceţi aminte că, în cele mai multe locuri, atunci când vorbeşte Domnul Iisus, Îl găsim stând jos. Dar în locul acesta Îl găsim că S-a ridicat în picioare şi, vorbind, a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea”. N-aş vrea să trecem aşa uşor – pentru că noaptea este aproape pe sfârşite – şi să nu-i îndemnăm [la legământ] pe cei care n-au făcut legământ cu Dumnezeu sau pe cei care au călcat în picioare legământul pe care l-au făcut cu Dumnezeu şi s-au abătut de multe ori de pe calea lui Dumnezeu.

Aici, Domnul Iisus S-a ridicat în picioare.

El va mai veni o dată.

[Acum era] după cum am înţeles de-aici, în ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului.

Ziua cea mare… A praznicului… Era o zi mare, a praznicului, nu-i aşa?

Tot aşa, va fi încă o zi mare, odată, când Domnul Iisus va sta în picioare. În Isaia capitolul 10, versetul 3, spune aşa: „Ce veţi face voi în ziua aceea a mâniei lui Dumnezeu, care va veni din depărtare peste voi? La cine veţi fugi după ajutor şi unde vă veţi lăsa bogăţia voastră?”.

Mă adresez şi fraţilor, şi surorilor care au făcut legământ şi mă adresez şi acelora care încă, poate, n-au făcut legământ şi poate nu-L cunosc pe Dumnezeu: iubiţii mei, va veni o vreme şi va veni o zi… tot o zi mare, în care Domnul va sta în picioare. Şi ziua aceea va fi Ziua de Judecată. Nici unul nu va lipsi. Nici un om de pe pământ nu va lipsi, aşa încât să nu fie în faţa Lui la Judecată. Deci, să ne judecăm, iubiţii mei, căci nu vom scăpa.

va urma

preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 5

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!