Îngăduiţi-mi să vă vorbesc vouă, celor care sunteţi pe calea păcatului, şi să vă dau de ştire: Împăratul cerurilor vă trimite o poftire bogată în har. El mi-a poruncit: Aşa să le vorbeşti: „Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi voi, casa lui Israel?“ (Iez 33, 11) „Veniţi, totuşi, să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele noastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna“ (Is 1, 18).
El ştia că, după dreptate, trebuia să vă ceară sângele vostru. Totuşi, ca să vă mântuiască, a trebuit ca Domnul Iisus Hristos să moară în locul vostru.
Imaginaţi-vă o clipă acest tablou! Acolo, în grădina Ghetsimani, luptă un Om în genunchi. Îi trec sudori de sânge… Dincolo, legat de un stâlp, vedeţi pe Unul care rabdă. Pe spatele Lui cad bice grozave. Din spatele Lui, brăzdate adânc de bice, curge sânge pe pământ.
Să mai priviţi încă! Priviţi pe Acelaşi Om, cu mâinile întinse, pironite pe cruce. Vedeţi cum sângerează şi moare? De pe cruce aud strigătul: „S-a săvârşit!“ Toate acestea le-a îndurat Iisus din Nazaret, pentru ca Dumnezeu să ne ierte păcatele. „Crede în Domnul Iisus şi vei fi mântuit“. Aceasta înseamnă: încrede-te în El, nu te bizui pe faptele şi pe căile tale, predă-ţi inima numai Acestui Om-Dumnezeu, Care S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcătoşi, deci şi pentru tine.
Cum? Plecaţi? Ziceţi că aceasta nu este pentru voi? Nu puteţi să ascultaţi? Spuneţi că mă veţi asculta altădată, căci acum trebuie să vă urmaţi mai departe calea voastră, pentru a îngriji de pământurile voastre, de negoţul vostru, de afacerile voastre?
Opriţi-vă! Eu n-am fost trimis să vă spun poftirea, şi după aceea să plec de la voi. Nu, ci mi s-a poruncit: „Sileşte-i să intre!“ Luaţi seama dar că pot spune – Dumnezeu mi-e martor – că am o dorinţă fierbinte să faceţi aşa cum vă porunceşte Dumnezeu. Şi totuşi, nu primiţi vestea mea şi lepădaţi poftirea lui Dumnezeu? Atunci sunt nevoit să-mi schimb, pentru o clipă, tonul.
Căci nu vreau numai să vă aduc vestea, nu vreau numai să vă poftesc cu toată seriozitatea şi cu o dragoste din inimă, ci vreau să merg mai departe. În numele lui Dumnezeu, vă poruncesc să vă pocăiţi şi să credeţi!
Întrebaţi cu a cui putere fac acest lucru? Sunt un vestitor al lui Hristos. Vă poruncesc să credeţi în Domnul Iisus Hristos, nu pe temeiul puterii mele, ci pe temeiul puterii Aceluia Care a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit“ (Mc 16, 15-16).
Ioan Marini, din vol. “Gânduri creştine” (vol. 2)
