Home Pe cine deranjează versurile imnului nostru național?

Pe cine deranjează versurile imnului nostru național?

Pe cine deranjează versurile imnului nostru național?

Anul 2018 a fos anul unității naționale, anul în care s-a vorbit cel mai mult despre simbolurile naționale, dar iată că a sosit momentul când în loc să ni le afirmăm în mod oficial, facem compromisuri de ne iertat. Președintele Comisiei Europene Jean Claude Juncker, în discursul de la Ateneu a spus: “UE nu face compromisuri”, de ce nu a spus așa și România când a sosit momentul intonării Imnului Național?

Cu ocazia Ceremoniei Oficiale de preluare a președinției Consiliului Uniunii Europene, cei care conduc vremelnic această țărișoară numită România, și-au dat pe față fățărnicia și necredința, acceptând la evenimentul de la Ateneu, să ne „ciuntească” Imnul Național.
Copiii de la corul “Cantus Mundi” au interpretat prima strofă, iar continuarea a aparținut Corului Naţional “Madrigal-Marin Constantin”. Ceea ce a surprins neplăcut este faptul că ultima strofă a imnului în varianta scurtă nu a mai fost interpretată. Culmea, stofa este cea referitoare la preoți și religie.

Pe cine deranjează versurile strofei a unsprezecea?

„Preoţi, cu cruce-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ!”

Așa cum s-a observat în direct aseară Corul „Madrigal” intonează doar strofele 1,2 și 4 din imnul de stat. În acest moment, nu este clar dacă a fost o gafă sau un act deliberat din partea organizatorilor. Având în vedere politica secularistă promovată de Consiliul European, este lesne de înțeles de ce acest compromis urât.

Dreptate avea Sf. Nicolae Velimirovici: ”Când oamenii denaturează noţiunea de Dumnezeu, potrivit strâmbătăţii lor, atunci pierd frica lui Dumnezeu; când denaturează noţiunea de om, atunci ajung să nu se mai ruşineze de oameni. …. În Europa contemporană, Dumnezeu şi sfântul sunt dispreţuiţi; de aceea Europenii nici nu au frică de Dumnezeu, nici nu se ruşinează de oameni. Nimic nu este mai dispreţuit în Europa decât Dumnezeu şi sfântul.” (Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei şi Jicei, Prin Fereastra temniţei, Editura Predania, p. 143)

LEGEA nr.75 din 16 iulie 1994 (privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice -Textul actului publicat în M.Of. nr. 237/26 aug. 1994)

CAPITOLUL 2

Intonarea imnului naţional al României
Art. 9. – Imnul naţional al României este “Deşteaptă-te române”, redat în anexa nr. 2.

“DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE”

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
“Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ!

În interpretare vocală prescurtată, imnul naţional al României se intonează potrivit textului şi partiturii prevăzute în anexa nr. 3.

ANEXA 3:

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
“Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Preoţi, cu crucea-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ!

Sorin

error

Author: Editor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *