Home Cârcotaşii Oastei Domnului

Cârcotaşii Oastei Domnului

Cârcotaşii Oastei Domnului

Î

ntr-un sătuc de prin partea Sucevei, în decurs de mai puţin de doi ani de zile, 15 protestanţi au revenit la Ortodoxie prin Oastea Domnului. Alţi câţiva urmează să primească, în curând, Sfânta Taină a Botezului. Oameni simpli, înşelaţi de vremi şi de încredinţări străine, reîntorşi la matcă prin cântarea şi cartea de la Oaste. În satul acela nu există încă adunare a Oastei, ci doar o singură familie de ostaşi. Prin răspândirea casetelor cu cântări ostăşeşti şi prin câteva cărţi fundamentale ale Lucrării, oamenii aceştia au reuşit să se re-aşeze în Biserica ce i-a aşteptat, mereu, durută, să se reîntoarcă acasă.
Din aceeaşi zonă (a Sucevei), mai zilele trecute mi-a căzut în mână o foaie volantă, un manifest distribuit, se pare, printre credincioşi. Manifestul în cauză se vrea a fi un “semnal de alarmă” tras de un anumit “binevoitor” (cleric, printre altele, spun gurile rele) – care-şi arogă drepturile de vajnic apărător al Ortodoxiei româneşti şi de tezaurizator al adevărurilor de credinţă -, ridicat împotriva… iminentului pericol pe care-l prezintă existenţa şi activitatea… Oastei Domnului. Indignat, acel autor (care “uită” să-şi semneze scriitura) se întreabă cum de este tolerată o asemenea mişcare, păgubitoare neamului şi Bisericii noastre, ieşită din – crede el – tiparele tradiţionale ale spiritualităţii ortodoxe.

Desigur, nu e primul antecedent acesta în materie de cârcoteală la adresa Oastei Domnului. De-a lungul existenţei sale, mulţimi de împotrivitori, mai mult sau mai puţin făţişe, au avut câte “ceva” cu explozia aceasta de har şi energie izvodită în “cadrele Ortodoxiei româneşti”, cum ar spune Părintele Iosif. Îmi vine acum foarte greu să nominalizez fie şi numai pe doi-trei dintre ei. Timpul şi Dumnezeu le-au şters numele până şi din memoria istoriei. Convocări la nivel înalt, sfătuiri peste sfătuiri şi consfătuiri peste consfătuiri, ordine guvernamentale, măsuri opresive şi alte atâtea formule de decimare ale celor care s-au înrolat în lupta pentru mântuire în această Lucrare nu au reuşit să oprească mersul înainte, frumos şi demn, al însetaţilor de cer şi veşnicie.
Manifestul de la Suceava nu poartă semnătură. Formulă clasică de laşitate şi iresponsabilitate pentru cuvântul scris, pe care nu ai curajul să ţi-l asumi.
Întoarcerea protestanţilor la Ortodoxie – stră-vedere a “semnăturii” lui Dumnezeu!
Două situaţii factuale, din aceeaşi zonă a ţării. Vorbe, într-un caz, fapte – într-altul. Cârcoteli şi biruinţe.
S-au tot obişnuit unii să-şi “dea cu părerea” despre Oastea Domnului, ca  ghicitoarele în ghioc. Alţii, la un nivel mai înalt (oameni cu diplome teologice la purtător), nu reuşesc să-şi mai dea rândul cu presupusul în cărţi, studii, tratate… Şi unii şi alţii, cu pretenţii de fini şi buni cunoscători ai fenomenului Oastei Domnului.
Cândva, în publicaţiile vremii, Părintele Iosif Trifa obişnuia, în cadrul unei rubrici speciale (“Din Cartea Biruinţelor” ori “Din biruinţele Oastei”, cel mai adesea) să redea faptele de curaj şi credinţă ale ostaşilor. Crâşme închise, biserici umplute până la refuz, transformări de-a dreptul uimitoare de suflete umpleau paginile “Luminii Satelor” sau ale foii “Isus Biruitorul”. Şi atunci, ca şi acum, lucrurile acestea deranjau. Nu conveneau stăpânitorilor veacului aceluia. Şi, de cele mai multe ori, erau trecute cu vederea de analiştii Oastei. Şi de această dată, faptele deranjează cuvintele. Oameni care nu-şi pot asuma nici măcar o semnătură, “minţi betege” (vorba e a lui Nae Ionescu) cred că pot da directive de conduită moral-creştinească unei mişcări ce s-a învăţat să-şi mărturisească, de atâta vreme, credinţa, credincioşia şi ataşa¬mentul său prin facere de bine Bisericii ei, prin vocaţia pildei.
Sunt convins că niciodată studenţii la muzică n-ar accepta să fie instruiţi de către cineva care este afon. Cei ce nu rezonează împreună cu melodia, ori care nu sunt mişcaţi de ea, pot fi în stare să-ţi vorbească mult, la nesfârşit, despre teoria muzicii şi despre cum trebuie să faci muzică. Dar ei nu te vor putea conduce foarte departe înlăuntrul lumii fascinante a muzicii.
Pentru a vorbi de Oastea Domnului şi pentru a-ţi permite să-i trasezi linii de acţiune îţi trebuie, neapărat, să cunoşti “muzica” acestei mişcări, duhul ei curat ortodox. Să vrei să cunoşti cu inima, în primul rând, ceea ce ai vrea să mărturiseşti în cuvinte.
Oastea Domnului nu o pot înţelege laşii, iresponsabilii. Cei care, din peluze, dau mereu indicaţii celor din mijlocul evenimentelor. Nu o pot înţelege, pentru că, pentru aceasta, e nevoie de coborâre în real, în simţire, în luptă.
Or, lupta e pentru cei curajoşi, pentru cei care lasă, pe unde trec, semnătura faptei şi a credinţei.

Romeo PETRAŞCIUC
“Iisus Biruitorul”, nr. 35 / 2003, p. 1

error

Author: admin

No Comments

  1. Ma bucur ca postati aceste atitudini referitoare la Oastea Domnului.CRED DIN TOATA INIMA CA misiunea noastra astazi este si aceasta de a apara LUCRAREA de asemenea pareri aunora care nu prea stiu ce vorbesc.
    Domnul sa ne ajute in continuare.
    Slavit sa fie Domnul.

  2. Ma bucur mult ca a Invins dragostea de Hristos. Oastea si ostasi nebiruiti in dragostea de Dumnezeu si de aproapele, pot acum sa vesteasca cu tarie pe Hristos. Cand eram eu copil acum, 45 de ani, ostasii Domnului se adunau pe ascuns, cate 5-10 in casa la cite un frate. Acum avem libertate si ar trebui sa fim mai ravnitori si mai cu multa dragoste si bunatate sa vestim pe Hrisos, slavit sa fie in veacul veacului, amin, amin, amin. Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamint intre oameni bine placuti lui buna voire. Dragostea lui Dumnezeu Tatal, iubirea Domnului Iisus si calauzirea Duhului Sfint sa fie cu toti urmasi lui Hristos Ostasi! Amin, amin, amin.

  3. Fratilor,
    oare cand ne vom trezii ?Oare asta este adevarata problema, ca omul este de la oaste sau nu???Eu Nu sunt de la Oastea Domnului, dar mi-am propus ,de cand am vazut si auzit despre Oastea Domnului, oridecate ori voi vorbi cu vecini,colegi sau altceva asa zisi ortodoxi,cre au fost la biserica doar la botez si cununie,eu ii indemn cu toata staruinta, sa vina la Oastea Domnului,caci acolo poate sa-l gaseasca pe Hristos.Chiar si un presbiter din biserica mea ,sublinia faptul ca in trecut s-a pus accentul pe chemarea la o anumita biserica,si spunea ca de acum oamenii trebuiesc chemati la cruce ,la Golgota ,la Isus Hristos.
    Sa-l faca Domn si Mantuitor al vietii lor pe Domnul Isus Hristos.
    Nu am nimic nici cu ortodocsii, dar cred ca un crestin adevarat se bucura atunci cand aude vorbindu-se despre Dumnezeu.
    Recent mi-am gasit 2colegi de scoala clasele 5-8. I-am invitat pe la mine ,nu ne vazusem de 30 de ani , la sfarsitul discutiei am adus vorba de Dumnezeu, Isus Hristos,mantuire…….stupoare mi-au spus sa termin cu subiectul asta(fusesera printre cei mai buni elevi din clasa)
    De aceea nu cred ca cineva de la Oastea Domnului ar putea sa spuna asa ceva.
    Si nu pot sa cred ca Omul lui Dumnezeu,Luther al Romaniei, cum imi place mie sa-i spun, avea o opinie de condamnat pentru toate celelate culte(NU SECTE-secta este o organizatie interzisa de statul roman-este ceva periculos)
    Oare ar fi putut prea scumpul Iosif Trifa,Sau Traian Dorz sa-i spuna lui Richard Wumbrandt ca este un sectant??//
    Nu asteptam sa ne ridicati in slavi,dar nici nu ne ponegriti.
    Voia noastra ,este VOIA LUI DUMNEZEU, ca toti oamenii sa fie mantuiti. Pt. asta, eu, daca nu vor sa vina la biserica unde merg eu,ii trimit la Oastea Domnului.
    Noi nu avem nimic de castigat, ca o persoana vine sau nu la biserica noastra,
    nu este decat bucuria care este si in tot cerul,faptul ca un pacatos pierdut a venit la picioarele Domnului Isus Hristos.
    SLAVIT SA FIE DOMNUL, AMIN ,ALELUIA,MARANATA
    SI rasplata Lui este cu El

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *