Mântuitorul e coborât de pe Cruce
Trupurile celor răstigniţi pe cruce se îngropau în locuri pângărite, într-un loc anume ales pentru acest scop. Mântuitorul fu cruţat de această batjocură, căci făcandu-se seară (adică Vineri seara) „a venit un om bogat din Arimateia, numit Iosif, fiind sfetnic însemnat în sfatul cel mare, bărbat bun şi drept care şi el aştepta împărăţia lui Dumnezeu, şi fiind ucenic al lui Iisus, însă într-ascuns, căci se temea de iudei. Omul acesta care nu se însoţise la sfatul şi fapta iudeilor, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Şi înţelegând Pilat că Iisus a murit, a poruncit să se dea trupul lui losif. Şi losif, cumpărând giulgiu curat, a mers să pogoare pe Iisus de pe cruce. Și a venit şi Nicodim, cel care venise mai înainte noaptea la Iisus, şi a adus amestecătură de smirnă şi de aloe ca la o sută de litri. Şi au luat trupul lui Iisus şi L-au înfăşurat în giulgiu şi miresme, aşa cum este obiceiul la iudei a îngropa” (loan 19,38-40).
O, ce înfricoşată vedere! „Ca un om Se vede mort şi fără de chip Cel Care era mai frumos decât toţi oamenii şi firea toată a frumuseţii”. Lângă El, iată, şi pe îndurerata Mamă, izvoare de lacrimi cu tânguiri vărsând şi grăind: „Vai mie, Lumina lumii, vai, lumina mea, Iisuse, Preaiubite al meu. O, Dumnezeule şi Cuvântule, o, bucuria mea, cum voi răbda îngroparea Ta? Mi se rupe inima ca unei Maici. Cine-mi va da apă şi izvoare de lacrimi ca să plâng pe Domnul meu Iisus? O, munţi înalţi şi dealuri şi voi oameni toţi, plângeţi şi vă întristaţi împreună acum şi cu mine tânguiţi-vă”… Pe locul unde L-au uns pe Iisus cu mir este azi o piatră de marmoră scumpă (aşa numită „piatra ungerii”) deasupra căreia ard neîncetat candele de aur şi de argint. Acest loc se află îndată la intrare în Biserica Sf.Mormânt. Am vorbit despre el pe larg la începutul cărţii unde i-am dat şi fotografia. Acesta e al 13-lea popas din drumul mântuirii noastre.
Părintele Iosif Trifa
din volumul “Pe urmele Mântuitorului“
