Oare numai postul şi sacul? Nicidecum, ci schimbarea întregului fel de viaţă. De unde se vede aceasta? Din chiar vorbele prooroceşti. Căci vorbind de mânia lui Dumnezeu şi de postul ninivitenilor, de împăcare, zice: „Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors din căile lor rele“ (Iona 3, 10). Care fapte? Că au postit şi s-au îmbrăcat în sac? Nici una din acestea, ci fără să vorbească de ele zice: Pentru că fiecare s-a întors de la faptele sale cele rele, iar Domnul, de la răul pe care spusese că vrea să li-l facă. Vezi că nu postul i-a scăpat de primejdie, ci schimbarea felului de viaţă L-a făcut pe Dumnezeu blând şi binevoitor faţă de dânşii?
Am spus aceasta nu ca să dispreţuim postul, ci ca să-l cinstim: şi cinstirea postului nu stă în a ne lipsi de mâncare, ci în a fugi de păcate. Aşa că cel care înţelege prin post numai lipsa de mâncare îl batjocoreşte.
Prin proorocul Ioil, ne spune Domnul: „Întoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră, cu postiri, cu plâns şi cu tânguire. Sfâşiaţi-vă inimile şi nu hainele voastre şi întoarceţi-vă către Domnul Dumnezeul vostru, căci El este milostiv şi îndurat“ (Ioil 2, 12-13).
Postul făcut după voia lui Dumnezeu e post împreunat cu întoarcere, cu pocăinţă, cu urgisirea şi părăsirea păcatelor şi cu hotărârea de a duce viaţă nouă şi plăcută lui Dumnezeu.
Ioan Marini, din vol. “Gânduri creştine” (vol. 1)
