Cea mai veche relatare păstrată a vieţii Sfântului Nicodim ne-o dă într-o formă rezumată Paul de Alep în 1654. El relatează tradiţia păstrată înTismana, la două veacuri şi jumătate de la moartea Sfântului.
În afară de racla de argint de la Tismana din 1671, ce redă episoade din viaţa cuviosului, a mai existat o viaţă aghiografică în slavoneşte scrisă de ucenicii sfântului, dar care s-a pierdut şi pe care o citează ieromonahul Ştefan în biografia Sf. Nicodim, scrisă de el în 1838.
La 1767 ieşea din tiparniţa de la Râmnic, «Slujba Osebită» a Cuviosului Nicodim Sfinţitul, în care este cuprinsă şi o biografie elogiu a acestuia, scrisă de Partenie, Episcopul Râmnicului. Citeşte în continuare »
