Când spunem post, înţelegem înfrânare de mâncare, de pofte, lipsire de plăceri trecătoare, încetare de gânduri rele, de invidie, de ură, lipsă de viaţă şi fapte urâte; când spunem post, înţelegem rugăciune, milostenie, iertare, iubire şi o continuă înălţare spre cele de sus. Cine posteşte dă probă de smerenie, care este începutul virtuţii, declaraţia şi primul act de alipire la tovărăşia celor buni. Iar un asemenea „post“ ţine o viaţă întreagă. El e scara ce te suie la cer.
Numai postul şi sacul?
Cel ce înţelege prin post numai lipsa de mâncare, îl ponegreşte.
Ioan Marini, din vol. “Gânduri creştine” (vol. 1)
