Şi eu am tras ades cu Domnul
la jugul Lui cel bun şi greu
– dar numai asudând aflat-am
ce minunat e Dumnezeu!
Şi eu m-am dus plângând adesea
pe brazda plugului ceresc
– dar numai semănând cu lacrimi
aflai că-s vrednic să trăiesc.
Şi eu am fost ades prin locul
chinuitor şi-ntunecos
– dar numa-n gropi cu lei aflat-am
ce har e-alături de Hristos.
Şi eu am spus uşor adesea
cuvântul cel mai nalt şi greu
– dar, de pe cruce, ştiu c-odată
dai tot ce-ai spus lui Dumnezeu.
Şi eu am stat pe rugul unde
se arde cel mai dureros
– dar numai astfel ştiu că nu e
alt loc mai vrednic de Hristos.
Şi eu am dus atâtea lupte,
de temeri şi-ndoieli cuprins
– dar numai când mi-am dat viaţa
n-am mai putut să fiu învins.
Traian Dorz,
din „Prietenul tinereții mele”,
Editura Oastea Domnului, Sibiu
