Poezie Traian Dorz

SLĂVIT FII TU, SLĂVIT MEREU

Slăvit fii Tu, slăvit mereu,
Mântuitor şi Dumnezeu,
atât de Viu şi Strălucit,
dar ne-nţeles şi neprimit;
– Slăvit fii Tu, Cel Strălucit,
dar ne-nţeles şi neprimit.

Slăvit fii Tu, Cel Neascuns,
dar necăutat şi nepătruns,
atât de bun şi de-ndurat,
dar înjosit şi lepădat;
– Slăvit fii Tu, Cel Îndurat,
dar înjosit şi lepădat.

Slăvit fii Tu, din Care vin
izvoarele de har din plin,
atât de darnic şi plăcut,
dar neiubit şi neştiut;
– Slăvit fii Tu, Cel Preaplăcut,
dar neiubit şi neştiut.

Slăvit fii Tu, Cel ce-ai grăit
Cuvânt cum n-am mai auzit,
atât de-ales şi minunat,
dar neprimit şi neurmat
– Slăvit fii Tu, Cel Minunat,
dar neprimit şi neurmat!

Slăvit fii Tu, Iisus Hristos,
de tot ce-i Sus şi tot ce-i jos,
atât de-adânc şi de sublim,
cu tot ce-avem, noi Te slăvim
– Slăvit fii Tu-Mpărat sublim,
cu tot ce-avem, noi Te slăvim!

TRAIAN DORZ
din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Lasă un răspuns