Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Tabloul religios, de la emoție la erezie

Tabloul religios, de la emoție la erezie

Tabloul religios, de la emoție la erezie

O primejdie reală astăzi este faptul că unii preferă tabloul religios în locul icoanei. Primejdiile trebuie semnalate şi risipite, nu ignorate de dragul unei iubiri vinovate. Diferenţa dintre icoană şi tabloul religios este, de fapt, diferenţa dintre realităţile veacului viitor şi realităţile acestui veac; este diferenţa mare dintre modul primitiv şi grosier al omului firesc de a vedea lumea şi modul profund, transfigurat, luminat al omului duhovnicesc de a vedea lumea.

Preferinţa pentru tablou nu este o simplă opţiune de tip artistic. Cel care alege tabloul în locul icoanei se limitează la vederea grosieră, materialistă, realistă, carnală şi imediată a realităţii; un astfel de om nu vrea să recunoască faptul că suportul nevăzut al materiei văzute este harul. Iar acest lucru trebuie şi mai mult semnalat în cazul scenelor şi persoanelor biblice, sfinte. Cel care alege icoana arată că el vede şi vrea să vadă dincolo de înfăţişările fizice imediate realităţile veacului viitor, care sunt copleşite de slavă. Pictorul luminat de har vrea să evidenţieze pe chipul sfântului din icoană realitatea lui interioară, „omul cel tainic al inimii”. Sfântul Apostol Pavel spune: „Neprivind la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd…”

Ochiul credinţei este mai fidel decât orice aparat de fotografiat, decât orice lentilă optică; de aceea închinătorul ortodox, chiar dacă ar avea o fotografie a Mântuitorului, tot icoana Lui ar alege-o. De ce?

Pentru că ochiul credinţei iconarului exprimă înfăţişarea exterioară, dar sprijină pe ea dumnezeirea care nu este văzută de cei mai mulţi ochi. Icoana ortodoxă exprimă şi acea realitate greu de sesizat.

Icoana nu este numai o citire a realităţii, ci şi o interpretare profetică a ei.

Cei mai mulţi vedeau în Mântuitorul Iisus Hristos pe „fiul teslarului”; ei erau realişti, spuneau ce vedeau; exprimau realitatea imediată sesizată de ochiul trupesc. Iar cei care preferă tabloul, pe motiv că este realist, nu fac altceva decât să întărească rândurile acelor oameni. Numai ochiul luminat de har al Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan Îl vedea pe „Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatul lumii”. El vorbea despre ceea ce nu se vede. Cei care aleg icoana cu înţelegere şi simţire duhovnicească primesc, de fapt, vederea profundă şi profetică a Înaintemergătorului.

Te umpli de întristare când vezi într-o revistă pretins ortodoxă, în tabloul Naşterii Mântuitorului, pe Dreptul Iosif în chipul unui tânăr de treizeci de ani care o strânge în mod voluptos pe Maica Domnului de mână. Această prezentare se articulează în erezia potrivit căreia, „Maria i-a mai născut fii şi fiice lui Iosif după ce L-a născut pe Iisus”. Şi sărmanii ortodocşi nu văd nimic rău în asta. Ei se protejează cu grijă mare de „opresiunea” clericală şi de „ariditatea” specificului ortodox, dar de erezie şi de modul grosier, carnal şi materialist de a vedea scenele biblice şi persoanele biblice nu se tem.

Tabloul religios este preferat de cei care preferă libertatea artistică, ideologică, „libertatea” duhovnicească. Tabloul nu este numai o fotografie imediată a realităţii, ci este un mod de a interpreta realitatea şi de a pune în ea imaginaţia personală, fanteziile personale, încredinţările personale, de aceea în tablou se ascund de multe ori rătăcirile, patimile, fanteziile şi ereziile artistului. Iar cei naivi, care preferă imaginile mai „vii”, mai „duioase”, mai „calde” şi mai „emoţionale” decât icoana ortodoxă, nu-şi dau seama de primejdie.

Preot Petru RONCEA

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *