Fără Domnul, niciodată nu fă nici un pas, ci pe-ai tăi genunchi te pune, mâinile ţi se-mpreune şi-nspre Domnu-n rugăciune ’nalţă-ntâiul glas. Oricând.

Prin ce arat că-s credincios şi că-s ostaşul lui Hristos, şi că-s creştin adevărat, prin ce arat, prin ce arat? Fă, Doamne, să.

Să laşi un semn pe unde treci şi ştii că nu mai vii în veci, ca cei ce duc solia ta s-o poată.

Mult ne mângâie-un prieten în singurătate, de aceea un prieten e mai scump ca toate; – dar Adevăratul Prieten Domnul este numa’, de.

Pe cine-ntrebi când nu ştii calea în cel mai îndoielnic ceas, spre cine-asculţi când totul pare pustiu şi gol, cu nici un glas,.

Alege bine drumul pe care vrei să mergi, c-apoi mereu mai grabnic te pomeneşti c-alergi şi nici nu ştii, în urmă, pe calea.