CEL CE N-A-NVĂŢAT
Cel ce n-a-nvăţat să tacă nu va şti nici să vorbească, cel ce n-a-nvăţat să plângă nu va şti cum să iubească. Cel.
Cel ce n-a-nvăţat să tacă nu va şti nici să vorbească, cel ce n-a-nvăţat să plângă nu va şti cum să iubească. Cel.
Nu vreau să merg în nici o parte fără Prietenul meu Drag, iubirea Lui mă va desparte de orice cale şi-orice prag. Cuvântul.
Doamne, dintre câte încă ştiu că n-am – şi-Ţi cer cu dor, ruga mea-i cea mai adâncă: dă-mi un suflet iubitor. Dintre câte.
În orice cale, Domnul cu noi are să fie, slăvit să fie Domnul acum şi-n veci, amin, plecarea şi venirea s-avem cu bucurie,.
Noi n-avem aur pământesc, nici moşteniri ce se-nvechesc, – dar mai bogaţi pe lume nu-s: Comoara noastră e Iisus. Noi n-avem scuturi şi.
Din lumea care-acum e-un vis, ne vom trezi odată în Poarta Cerului Deschis şi-a Veşnicului Paradis mai minunat ca tot ce-i scris sau.
O, soare care-ţi dai lumina spre toţi atât de minunat, cum ai să-nvinuieşti odată pe-acel ce nu te-a meritat! Tu, suflet fără rugăciune,.
Duhul tău mereu să lupte din orice-ndoieli să iasă la credinţa care-i face toată calea luminoasă. Gândul tău mereu să lupte spre-nţelegerea curată.
În faţa Crucii mi se moaie întreagă neliniştea mea, ca lumânarea ce se-ndoaie sub flacăra-i cu mult prea grea. Şi mi se uşurează.
Numai o iubire este cu-acest nume preacurat: e Iisus, e Iisus, e Iisus, e Iisus, celelalte toate-s numai amăgire şi păcat, amăgire şi.