Slavă, Veşnică Lumină, Ţie, Care ne-ai cuprins! După Noaptea biruită nu-i nimic de neînvins. Slavă, Veşnică Lumină, Ţie, Care ne înalţi, fiecăruia-ntorcându-i inima.

Iubire-arată-mi totdeauna cum să-L slujesc pe Dumnezeu cu tot ce am, în orice vreme, smerit şi-ascultător mereu. Căci numai Tu cu-adevărat mă-ndrumi şi.

Slăvit să fie Domnul şi Numele-I Preasfânt, ce minunat le face El toate câte sânt! Cuvântul Lui puternic e Soare fără-apus, Slăvit să.

Slavă Ţie, numai Ţie, Dumnezeul Savaot, Tu, Lumină, Bucurie şi Viaţă, pentru Tot… Tu Putere, Tu Mişcare, Tu-Nviere, Tu Cuvânt, Tu Căldura-nnoitoare… –.

Am cu Hristos un legământ şi nimeni nu mi-l poate frânge, născut din plâns, crescut în cânt, pecetluit în foc şi-n sânge. Am.

Aşa ţi-ar spune seara, de-ai şti s-o înţelegi: – Curând îţi laşi povara şi-un alt lăcaş ţi-alegi… Aşa ţi-ar spune iarba, de-ar fi.

Să nu pot izgoni din mine nimic din dorul neuitat ce cu cântări şi cu suspine atât de-adânc mi l-am legat. Să nu-i.

Nu noi chemăm, ci Adevărul ce-ţi caută mântuirea ta, pe El Îl calci, de El te lepezi când nu voieşti a asculta. Ascultă,.

Ce dulce-a fost cândva chemarea Cuvântului mântuitor, – Tu l-ai respins cu nepăsarea, şi-acum atâtea răni te dor! Ce dulce-a fost cândva tăcerea.

Cel ce-a căutat, Iisuse, vreodată Adevărul şi-a vrut cu dor şi sete să-l adâncească-n sine nu va uita ce spune Cuvântul Sfânt şi.