ETERNELE-MI POEME
Eternele-mi poeme nu-s astea de acum, acelea mă aşteaptă de Dincolo de vreme; şi n-am ajuns acolo, sunt încă tot pe drum, dar.
Eternele-mi poeme nu-s astea de acum, acelea mă aşteaptă de Dincolo de vreme; şi n-am ajuns acolo, sunt încă tot pe drum, dar.
În fruntea luptei noastre e Steagul Tău, Iisus, mâini tot mai neînvinse îl ’nalţă tot mai sus, vieţi tot mai viteze îl poartă.
Tu ne-arăţi, Iisuse, Calea către frumuseţi cum dai numai celor care caută cel mai sfânt şi dulce rai. Când pe treptele de raze.
Alătură-te celor buni pe calea mântuirii şi-n Poarta Veşnicei Minuni ia-ţi mantia sfinţirii, căci numai Naşterea din nou dă drept la moştenire Acolo.
Frumoasă este calea spre ceruri, fiul meu, atunci când ţi-o-nsoţeşte puternic Dumnezeu; când treci peste primejdii şi-s îngerii-mprejur, tot cerul nopţii tale e-un.
Ce loc frumos şi tu aveaila masa nunţii sfinte,când te-aşteptau să intri-n raia cerului veşminte!Câţi îngeri stau atunci cântând,să-ţi iasă înainte,dar toate le-ai.
La capăt de milenii suntem şi parcă la sfârşit de lumi; gândind la aste adevăruri, simţi cum te-neci şi te sugrumi şi parcă-un.
Iisuse, unde-i locul Tău, Te rog, fă-mi loc şi mie, să nu fiu despărţit, Iisus, de Tine pe vecie. De unde Tu eşti.
Te realeg pe Tine, Iisuse, de-orice dată, din câtă frumuseţe e-n lumea asta toată, că nu mai am ca Tine, sub soare şi.
Pot să mă duc oriunde-n lume, iubire, tu legat mă ţii; sub mii de chipuri şi de nume, mereu aceeaşi tu-mi revii; în.