CUVÂNTUL!!!…Ce nobilă menire are!!!… Cuvântul nostru poartă în sine un întreg univers de iubire…sau de ură… Sunt două ,,cuvinte”: ,,cuvânt” şi …,,Cuvânt”… În.

De ce întreb? Fiindcă de fiecare dată facem cam ceea ce nu trebuie… Primul impuls e să plângem şi să ne plângem… Copilului.

Cine nu iartă distruge puntea pe care trebuie să treacă el însuşi….un citat de un autor neconoscut… …Parafrazând citatul de mai sus, am.

Când eram mică, mergeam la biserică în fiecare duminică şi în zilele de sărbătoare cu mama mea ori cu bunica. Resimţeam totul ca.

 E vremea când manipularea conştiinţelor se face cu mijloace sofisticate. E vremea lipsei de decizie. E vremea neasumării răspunderii pentru propriile convingeri. E.

Îmi vine în minte o întâmplare din pateric. Un frate care a venit de ceva timp la mănăstire trecea prin nişte ispite foarte.

„Globalismul” este lozinca care a înlocuit-o pe „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!”; aceleaşi minţi le-au scornit pe amândouă, în acelaşi scop. Un sistem.

Era în iarna anului 1984. Trecuseră 6 luni de la nunta noastră; purtam cu drag în pântece primul rod al dragostei noastre…În timp.