Traian Dorz a venit pe lume odată cu Zorii Naşterii Domnului, în agoniseala bunilor gospodari Constantin şi Maria, în zarva şi voioşia colindătorilor, la 25 Decembrie 1914, în cătunul Râturi, comuna Mizieş, judeţul Bihor. Copil sprinten, săritor la nevoie şi ager la minte. Iubea cu pasiune cartea. A epuizat micuţa bibliotecă a şcolii primare, deopotrivă cu cea a învăţătorului său Savu Halbac. A încheiat cele şapte clase primare ca model de elev creştin. A fost premiat de preotul-profesor de Religie cu cartea “Corabia lui Noe”, a părintelui Iosif Trifa, întemeietorul şi conducătorul pământesc al Mişcării spirituale “Oastea Domnului”, mişcare de regenerare moral-religioasă a poporului român în graniţele ortodoxiei străbune.
Darul primit a devenit o carte de căpătâi, o epifanie călăuzitoare pentru toată viaţa, care s-a ridicat înfloritor în Grădina Maicii Domnului.
S-a înscris imediat în “Oastea Domnului”, slujind-o cu tot zelul său de creştin înfocat. Lumina Domnului reflectată din scrierile cărţilor Oastei Domnului care purtau îndeosebi pecetea dragostei părintelui Iosif Trifa, l-a binecuvântat cu harul poeziei. Primile încercări adolescentine destul de reuşite i-au fost publicate în “Lumina Satelor”. În 1934, răspunde chemării părintelui Trifa şi se alătură colaborării într-o vie activitate publicistică şi la redactarea periodicelor: Oastea Domnului, Iisus Biruitorul, Ecoul, Glasul Dreptăţii, Ostaşul Domnului, etc. Tot în această perioadă îi apare şi primul volum de versuri, La Golgota.
După instaurarea regimului comunist, “Oastea Domnului” a fost scoasă în afara legii. În 1959, poetul şi publicistul creştin Traian Dorz a fost arestat şi condamnat 17 ani de muncă silnică pentru lupta sa spirituală. A scris în închisoare, memorizând şi analizînd cele peste 200 de poezii şi aproximativ 100 de titluri de lucrări ce cuprind eseistică religioasă, meditaţii creştine, pledoarii pentru păstrarea credinţei şi multe povestiri pentru copiii de toate vârstele. După relativa libertate, a fost menţinut cu domiciliu forţat şi permanent supravegheat de securitate, interzicându-i-se să scrie. A fost permanent hărţuit, dar niciodată oprit. Opera sa poetică însumează 5 000 de titluri, intensificate şi completate cu alte 7 000 de proverbe versificate, inspirate din înţelepciunea thraco-daco-română. Însăşi numele său Dorz poartă pecetea şi semantica pură a cuvântului dac. Dorz înseamnă=dorinţă trează (permanent trează). El a fost unul dintre cei mai buni şi mai neobosiţi propăvăduitori al frumosului Marianic, al binelui Hristic, al slavei Duhului, al Adevărului Ceresc şi al trezviei Neamului nostru hărăzit cu înţelepciune.
Multe din poeziile sale sunt astăzi colinde cântate de credincioşi intrând definitiv în conştiinţa Neamului său pe care l-a iubit nemăsurat.
Traian Dorz rămâne pentru noi Comoara dacică a Poeziei creştine.
‘’Aici vom rămânea mereu /oricât de-nţelenită-i glia;/ cu-atât cu cât arăm mai greu /va fi mai sfântă bucuria.// Aici vom rămânea crezând /în biruinţa pentru care /ne-au ars strămoşii rând pe rând /s-o ’nalţe mai strălucitoare.//
Aici vom suferi mereu /în locul unde-avem poruncă /să-I dăruim lui Dumnezeu /slujirea-n cea mai aspră muncă. //Şi-aicea vom muri-apărând /un Adevăr şi-o moştenire/ încununate în curând /de-o nesfârşită strălucire.//
Aici, căci chiar pe-acest pământ /dorim să se mai-nalţe-o dată/ pentru Cristos un crezământ /şi-o dragoste adevărată. //Ca să-nviem de-aici mereu /prin noi şi noi urmaşi într-una /arzând în veci lui Dumnezeu /în miile de jertfe — una. // ( Traian Dorz-’Aici vom rămânea mereu )
Slava şi cinstirea lor să ningă peste sufletele noastre harul mulţumirii şi al iubirii!
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU
sursa: aici – roncea.ro
