Meditaţii

Trezeşte-mă, Doamne, trezeşte-mă…

h, ce ticălos mare-i omul! Când apucă la trai bun şi belşug, el uită pe Dumnezeu. S-a-pucă de păcate. „Şi a mâncat Iacob şi s-a săturat şi a uitat pe Domnul. Israil s-a îngrăşat şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul, şi aducea jertfă dracilor“ (Deut. 32, 15). Când apucă omul la belşug, în loc să mulţumească lui Dumnezeu, el uită pe Dumnezeu. Prisosul de belşug şi îndestulare, omul îl pre­face în păcat.

Prima învăţătură ce ne-o dau Sodoma şi Gomora aceasta este: „Şi după ce vei mânca şi te vei sătura şi îţi vei zidi case, şi după ce ţi se vor înmulţi boii tăi şi oile tale şi banii şi toate câte ai, ia aminte să nu te înalţi cu inima şi să uiţi pe Domnul Dumnezeul tău“ (Deut. 8, 12-l5).

Păcatul oamenilor din Sodoma şi Gomora era îmbui­barea; era stricăciunea sufletească din cauza belşugului. Păcatul nostru este mai mare decât acesta. „Pe viaţa Mea, zice Domnul, Sodo-ma n-a făcut ceea ce voi aţi făcut“ (Iezec. 16, 48).

Şi anume ce?

Apoi aceea că Sodoma şi Gomora n-au trecut prin focul lipsurilor, greutăţilor şi necazurilor. Că, poate de tre­ceau, se îndreptau. Ei au murit înecându-se în belşug.

Pe noi însă Domnul ne-a băgat de ani de zile în focul greutăţilor, lipsurilor şi necazurilor. Ne-a băgat în acest jug ca să ne îndreptăm şi de răutăţi să ne lăsăm. „Pentru­ că în mijlocul belşugului, n-aţi slujit Domnului Dumnezeu, veţi sluji în mijlocul foamei, setei, goliciunii şi lipsei de toate… Domnul va pune pe grumazul vostru un jug de fier“ (Deut. 28, 47-48).

De ani de zile Domnul ne-a băgat cu adevărat într-un „jug de fier“. Dar noi ne vedem înainte de păcate şi răutăţi.

„Aşa zice Domnul: «bătutu-v-am cu grindinăşi arsură în grâu, dar nu v-aţi întors către Mine… V-am nimicit ca pe Sodoma şi Gomora, aţi ajuns ca un tăciune în foc, dar nu v-aţi întors către Mine»“ (Amos 2, 7-11).

Şi încă ceva. Sodoma şi Gomora erau două cetăţi în „plină înflorire“ şi „în plin progres“. Dar, vai, ce folos de înflorirea lor materială, dacă viaţa lor cea sufletească era putredă şi putrezea mereu?!

Se vorbeşte şi în zilele noastre despre „progrese cu paşi repezi“. E plină lumea cu fel de fel de invenţii şi maşinării. Dar ce folos de acest progres cu paşi repezi dacă viaţa cea sufletească a oamenilor e în plin „regres“, e putredă şi putrezeşte mereu?!

Fratele meu! Gândeşte-te nu numai la istoria Sodomei şi Gomorei, ci gândeşte-te mai ales la tine. Gândeşte-te că poate şi viaţa ta s-a făcut o mică Sodomă şi Gomoră. Ai învăţătură, ai casă mândră, ai bani, ai belşug, dar ce folos de toate acestea dacă viaţa ta cea sufletească este stricată? Ce folos de viaţa ta dacă, în ziua de apoi, va veni peste ea focul şi pucioasa osândei veşnice?

Preabunule Doamne! Poate şi viaţa mea este o mică Sodomă şi Gomoră. Poate că şi eu petrec într-un loc ce ameninţă să ia foc şi pieire veşnică. Trezeşte-mă, Doamne, trezeşte-mă, să văd starea păcătoasă în care mă aflu! Mai bine mă trezeşte cu nuiaua suferinţelor şi încercărilor decât să trăiesc „liniştit“ într-o Sodomă şi Gomoră de păcate şi de pieire veşnică.

Pr. Iosif  Trifa – “Oglinda inimii omului” – Editura Oastea Domnului, Sibiu.

 

Lasă un răspuns