Versuri: Pr. Iosif Trifa, cântă fratele Traian Dorz
Un cântec preadulce-nvăţat-am în lume,
îl cânt pe tot locul, mereu să răsune,
cântarea mea e scurtă, se cântă într-un fel:
mai lângă Domnul meu, mai lângă El.
Chiar El mi-a fost Dascăl l-această cântare,
lovindu-mă cu multe necazuri amare,
m-a-nvăţat s-o cânt cu râvnă şi zel:
mai lângă Domnul meu, mai lângă El.
El cuibul de-acasă mi-l sparse-ntr-o vară,
şi pribeag mă trimise prin lume şi ţară,
simţindu-mă singur să cânt singurel:
mai lângă Domnul meu, mai lângă El.
O, scumpii mei fraţi, gândiţi-vă bine,
că orice necaz în lume ne vine
pe noi să ne-nveţe să cântăm într-un fel:
mai lângă Domnul meu, mai lângă El.
Cu-această cântare mereu ne-ntărim,
când moartea veni-va, cu drag s-o primim,
ca pe o solie ce ne duce la El:
mai lângă Domnul meu, mai lângă El
