14. Cât de adevărat este că poporul presimte marile adevăruri!
Uneori mult mai luminos şi mai grabnic decât conducătorii săi.
15. Dacă în vremea Mântuitorului, conducătorii poporului evreu ar fi înţeles ceea ce poporul a presimţit, cât de minunat ar fi decurs toată istoria lor!
Dar ei, care aveau puterea în mâinile lor, au înăbuşit cu bani, cu ameninţări şi cu sânge conştiinţa poporului lor,
i au falsificat voinţa şi i au schilodit sufletul…
Astfel i au nefericit istoria.
16. Împărăţia lui Hristos avea să fie singura Împărăţie binecuvântată, alcătuită dintr un singur popor binecuvântat şi stăpânită de o singură lege binecuvântată: Iubirea.
Această singură împărăţie avea să fie nebiruită,
acest singur popor avea să fie fericit
şi această singură lege avea să fie veşnică.
17. În tot haosul care domneşte în lume…
în toată nestatornicia tuturor împărăţiilor, legilor şi stăpânirilor,
un singur lucru este adevărat şi fericit: Împărăţia care vine, a Împăratului Hristos.
Pentru această Împărăţie ne rugăm cu toţii, de fiecare dată când rostim „Tatăl nostru”.
18. Numărul poporului care face parte din această Împărăţie creşte zilnic, prin puterea lui Dumnezeu.
Şi toţi cei care se supun Legii ei celei noi, care este adevărata iubire, devin fiii şi moştenitorii ei.
Astfel aceştia învaţă să vorbească o singură limbă,
să se privească într un singur fel,
să umble pe un singur drum,
să dorească un singur lucru
şi să meargă spre un singur ţel.
Pentru ei, toate acestea sunt în Hristos.
Păşunile dulci / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006
