Iubiţii mei fraţi, am ales să postez acest text din vremea Părintelui Iosif, acum la începutul postului mare, pentru că avem multe de învăţat. Să ne punem pe genunchi şi să ne rugăm Domnului, să putem şi noi ieşi biruitori.
„Întreg poporul atras în cursa Evangheliei
În ziua de Naşterea Domnului, satana a fost crunt bătut. Anunţasem că la orele 2 după-masă, Oastea Domnului din loc [localitate] îşi va începe adunarea; dar, durere, că se adună numai cei 4 „soldaţi” din acest „pichet”. Aşteptăm doară vor mai sosi nişte „gradaţi” cu vreo „trupă” din oareşicareva parte. Dar se vede că fiecare au rămas la pichetul lor.
„Recruţii” încă nu vin. Inamicul aşteaptă.
– Ce-i de făcut?
– Domnul ne vorbeşte prin Duhul Sfânt: Nu staţi pe loc, îndrăzniţi!
Plec eu la „recrutare”. Fratele Gheorghe îmi întăreşte cuvîntul. Mă duc în colonie, iau pe lăutarul Nicolae Igreţ şi îi zic:
– Vrei să ne zici azi ca să petrecem?
– Vreau, pînă cînd? întreabă lăutarul.
– Pînă va voi poporul.
Ia lăuta [vioara] şi pornim.
– Ştii să zici „Deşteaptă-te creştine”?
– Ştiu, răspunse omul.
– Ei, dacă ştii, începe!
Şi aşa am pornit, cu lăutarul în frunte, prin sat. Cînd am ajuns la locul de adunare, lumea venea ca la o minune. În cîteva minute sala a fost plină. Acum lumea aştepta să vadă ce o să fie cu lăutarul, ce caută el în adunarea ostaşilor.
Îi rog pe toţi, în Numele Domnului, să se pună în genunchi. Ne rugăm Domnului şi deschidem adunarea. Apoi îi zic lăutarului:
– Cîntă şi tu cu alăuta după noi, laudă şi tu pe Domnul cu alăuta (Ps. 150,3).
Lumea a rămas mirată, dar au rămas mîngîiaţi cei ce au înţeles cele rostite în adunare.
După încheiere, fratele Gheorghe vrea să plătească pe lăutar, dar omul răspunde că nu-i trebuie nimic, ci se roagă Domnului ca să poată şi el să urmeze.”
Petru Faur,
cantor-ostaş, com. God, jud. Timiş
(Iisus Biruitorul, nr. 3/1936, pag.6)
