Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Alcoolul face un iad din casa omului

Alcoolul face un iad din casa omului

Alcoolul face un iad din casa omului

alcoolul„Ce legătură tainică este între soţi – zice Sf. Părinte Tertulian – ei se roagă împreună, suferă împreună… îşi împart bucuriile ca şi necazurile… viaţa lor e o viaţă de dragoste… şi rugăciune“; iar unde sunt astfel de „doi“, acolo e şi Domnul între ei (Matei 18, 20).

Dar din o astfel de viaţă, cu ajutorul băuturii, diavolul face un iad. Unde bărbatul a apucat cu băutura, vai de soţia lui, vai de copiii lui şi vai de casa aceea. O astfel de casă şi viaţă este un adevărat iad. Beţivul calcă în picioare totul. Calcă în picioare până şi Biblia şi cartea de rugăciune a bietei sale soţii.

Râul fărădelegilor

Necuratul ţine lecţii cu argaţii lui despre puterea alcoolului

alcoolulDiavolul pune o stăruinţă extraordinară în câştigarea de suflete pentru împărăţia iadului. Eu îmi închipui pe diavolul că ţine neîncetat şcoală şi instrucţie cu argaţii lui despre cum să câştige mai multe suflete.

În vreme ce creştinii noştri nici habar nu au despre cuvintele Mântuitorului: „Împărăţia lui Dumnezeu se ia prin luptă şi numai cei ce luptă pun mâna pe ea“ (Matei 11, 12), diavolii şi îngerii lui plănuiesc, lucrează, asudă şi luptă neîncetat pentru biruinţa împărăţiei lor.

Iată-l în chipul de alături pe Scaraoschi în şcoala lui din iad. E tocmai ora de geografie. Scaraoschi ţine prelegeri şi astfel grăieşte:

„Ascultaţi aici, tartorii mei! Împărăţia noastră are un râu mare: râul fărădelegilor. El curge prin lumea cea sufletească a creştinilor. Izvoarele acestui râu sunt băuturile îmbătătoare, alcoolul. Râul acesta este mândria şi puterea împărăţiei noastre. Fără de el, împărăţia noastră n-ar putea trăi, aşa cum Egiptul din lume n-ar putea trăi fără râul Nil. Râul acesta ne aduce mereu suflete şi le varsă aici în marea noastră cea de foc.

Băgaţi de seamă, tartorii mei… daţi neîncetat târcoale prin lume şi grijiţi să nu sece izvoarele acestui râu.

Până când izvoarele lui vor fi pline, râul fărădelegilor va vui prin lumea cea sufletească a creştinilor şi iadul nostru se va umplea mereu de credincioşi. Până când râul nostru va fi în revărsare, Împărăţia lui Dumnezeu nu va putea câştiga biruinţa.

Luaţi aminte, tartorii mei… cu nimic nu puteţi câştiga aşa de uşor şi aşa de multe suflete decât cu ajutorul alcoolului…“

Aşa fel de prelegeri ţine Scaraoschi cu argaţii lui. Ei se înţeleg despre sufletul nostru, şi noi nu ne îngrozim? Ei se înţeleg despre cum să ne atragă cu alcoolul în râul fărădelegilor şi în marea cea de foc a iadului – şi noi folosim acest alcool?

Oameni buni, feriţi-vă de alcool!…

Istoricul alcoolului

Necuratul ţine lecţii cu argaţii lui despre istoricul alcooluluialcoolul

Scaraoschi, mai marele diavolilor, vorbeşte argaţilor săi despre istoria alcoolului:

„Ascultaţi aici, tartorii mei! Istoria lumii mărturiseşte într-un glas că cele mai multe isprăvi le-a făcut iadul nostru cu ajutorul alcoolului. Am ieşit în lume cu alcoolul. Am ieşit în lume cu alcoolul îndată după potop. Cea dintâi lovitură am dat-o lui moş Noe. L-am învăţat să sădească vie şi pe urmă l-am îndemnat să se îmbete din rodul ei, iar după ce s-a îmbătat, a început să blesteme pe fiul său Ham. Cu ajutorul alcoolului am stricat casa şi familia lui Noe, alesul Domnului. Tot cu ajutorul alcoolului am smintit şi pe Lot cu fiicele sale, şi pe înţeleptul Solomon.

Dar venind în lume Hristos, duşmanul nostru cel mare, această armă a noastră a slăbit. Numai singur alcoolul de vin nu putea face destul seceriş pentru împărăţia iadului nostru. Hristos a lăsat în lume puterea Duhului – Spiritului – Sfânt.

Faţă de această putere, ne trebuia şi nouă o putere mai mare. Alcoolul de vin trebuia întărit. La anul 1659 iadul nostru învaţă pe oameni să prefacă pâinea în alcool, să facă alcool din bucate. Alcoolul acesta îl numirăm spirt, căci ne-am gândit noi că faţă de puterea Spiritului Sfânt ne trebuie şi nouă un spirt al nostru cu care să omorâm în suflete puterea şi lucrarea Duhului Sfânt.

În ajutorul spirtului am chemat şi rodul pomilor (ţuica), şi a orzului şi cartofilor (berea) şi am chemat şi toate otrăvurile (din care se fac băuturi false).

Azi lumea e plină de lucrul alcoolului nostru. Sute de mii de fabrici de băuturi şi milioane de cârciumi ajută biruinţa iadului nostru.

Şi acum să vă spun ceva, tartorii mei, despre istoria alcoolului în Ţara Românească.

Pe vremuri, în vechime, o mare primejdie ne-a ameninţat în Ţara Românească. Pe timpul dacilor, un rege dac, Burebista, porni un atac furios contra alcoolului nostru. El a stârpit toate viile din ţară şi în locul lor porunci să se semene grâu.

Dar, cu timpul, primejdia a slăbit şi a trecut. Azi, în Ţara Românească suntem la largul nostru. 240 fabrici de alcool şi 500 mii de cârciumi strică ceea ce lucră Evanghelia. Doară nicăieri nu lucrează alcoolul nostru cu atâta putere ca în Ţara Românească.

Dar băgaţi de seamă, tartorii mei! În timpul din urmă s-a ivit în Ţara Românească o mare primejdie pentru lucrul nostru cu alcoolul. Această primejdie este mişcarea cu Oastea Domnului. Lucraţi din toate puterile contra ei.

Părintele Iosif Trifa, din  “Alcoolul duhul diavolului”

 

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!