Avut-am voie sã-mi aleg
în viațã nesilit cãrarea
puteam sã zbor sau sã mã leg
– știam și prețul și urmarea.
Puteam sã lupt dac-aș fi vrut
puteam sã nu mã las în rele
puteam sã cred – dar n-am crezut
puteam, – dar n-am luptat cu ele.
Puteam s-ascult dar n-am voit
cãci prea mã stãpânea trufia
putând fi bun m-a ispitit
pãcatul și nevrednicia.
De-aceea merit ce primesc
pe drept sînt osândit la moarte
n-am vrut lumina s-o iubesc
pe veci voi fi de ea departe!
Avut-am voie sã-nțeleg
deplin ce-i rãu și ce e bine
dar, cunoscând am vrut s-aleg
de-aceea merit tot ce-mi vine.
Ce-ngrozitor e tot ce-aștept
în deznãdejdea pe vecie, –
dar unde-i sufletu-nțelept
sã vrea sã nu-mi urmeze mie!
de Traian Dorz
