Lacrimi…

7Lacrimi, – stele cãzãtoare
din doi ochi senini ca cerul
cine v-ar cunoaşte oare
obârşia şi misterul?

Cine ştie câtã jale
plânge-n stropii ploii voastre
stele ce cãdeţi la vale
tot din înãlţimi albastre!…

Lacrimi, pâinea tuturora
celor care plâng ca mine,
aşteptându-şi aurora
unor zile mai senine.

Voi nãlţaţi spre Domnul plânsul
şi durerea noastrã multã,
şi oricând le duceţi – Dânsul
ne-nţelege şi ne-ascultã.

Lacrimi, – martorã ni-i faţa
v-am golit din plin paharul,
v-am gustat din plin dulceaţa,
v-am simţit din plin amarul!

De demult de când în şoapte
legãnat dormeam alene,
de-a fost ziua, – de-a fost noapte
v-am purtat mereu în gene.

Picuratu-v-am pe struna
harfei mele reci şi mute,
de-a pornit sã cânte-ntruna
imnuri nemaicunoscute.

Câte chinuri sunt sub stele,
plinul lor adânc le strânge,
şi de-aceea cântã-n ele
orice suflet care plânge.

Picuratu-v-am din peanã
v-am cântat în nopţi cu ploaie,
numai lacrima din geanã
orice viers cântat mi-l moaie.

– Binecuvântate lacrimi,
voi îmi strãjuirã-ţi somnul
prin a voastre sfinte patimi
m-aţi legat pe veci de Domnul.

Lacrimi binecuvântate
inima-mi pe veci vã cheamã
sã vã strâng în loc de frate
sã vã simt în loc de mamã…

Traian Dorz, din ”Cântări Uitate”

error

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *