Când înţelegi ce preţ slăvit
au clipele curate,
ce bucuros şi ce grăbit
le răsplăteşti pe toate!
Pe un cuvânt de lacrimi plin
dai tot ce ţi se cere,
dai săptămâni şi ani de chin
pe-o clipă de-nviere.
Dai drumuri îndelungi de plâns
pe-un pas către-mpăcare,
dai foc de zeci de ani nestins
pe-un strop de-mbrăţişare.
Dai, pentru-o lacrimă arzând,
de-o crezi adevărată,
tot cât ai pătimit urcând
spre zarea ei curată.
Când gustă inima ceva
din dulcea-i sărbătoare,
pământu-i pare tot aşa
cât cerul plin de soare.
Când ce-ai căutat şi ce-ai găsit
e-un strop de împlinire,
tot ce-ai de dat şi-ai vrea primit
e-n veci numai iubire.
Oricât a fost viaţa grea,
zdrobită şi-ntristată,
când vine-o clipă ce-o dorea,
învie dintr-o dată.
Pe harul îndelung dorit
dai tot răscumpărare;
nu-i sufletul mai fericit
ca-n clipa când îl are.
de Traian Dorz
