Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Câteva mărturii și un apel…

Câteva mărturii și un apel…

Câteva mărturii și un apel…

Deși am mai scris un editorial, cu ceva timp în urmã, pe tema acestei plãgi, vãzând tot felul de mesaje care circulã prin intermediul internetului și nedumerirea multor frați mai în vârstã și mai tineri care m-au sunat și m-au întrebat ce pãrere am despre acest Covid-19, m-am vãzut dator înaintea lui Dumnezeu sã mai scriu câteva rânduri, poate vor fi de folos cuiva.

Nu este problema noastrã dacã, din pãcate, pe plan național sau mondial, se fac și unele speculații de interes politic sau de interes comercial, pe baza acestui virus despre care eu cred cã este îngãduit de Dumnezeu, din pricina pãcatelor noastre…

Când am auzit despre unii frați ostași cã trec sau cã au trecut prin infectarea cu acest virus, pe lângã faptul cã nu am putut decât sã mã rog pentru ei, am încercat sã iau legãtura cu unii telefonic. Unele mãrturisiri au fost de-a dreptul sfâșietoare. Nu voi reda niciun nume, ci doar trei mãrturii care m-au cutremurat. Iatã una:

– Frate Costel, am trecut și încã trec prin niște suferințe îngrozitoare… Nu am putut gândi vreodatã cã acest virus poate provoca așa cumplitã suferințã! Nu le doresc nici celor mai înverșunați dușmani ai mei sã treacã pe unde am trecut eu, nu numai trupește, ci și sufletește! Am stat între viațã și moarte sãptãmâni întregi, timp în care mi-am vãzut toatã starea de pãcat a vieții mele, prin mustrãri cumplite ale conștiinței în fața judecãții lui Dumnezeu…

Aceasta este doar o frânturã din mãrturia fratelui.

O altã frânturã dintr-o altã mãrturie:

– Nu am crezut când medicii tot spuneau cã virusul acesta este foarte molipsitor și cã face ravagii în organismul omului. De aceea, nici nu am prea respectat indicațiile autoritãților. Pot sã spun, din propria experiențã, cã este ceva cumplit pe unde am trecut… Sã vrei sã respiri și sã te sufoci… Sã vrei sã te culci în pat dupã ceasuri întregi de chin și sã te ridici imediat cã simți cum plãmânii se blocheazã și, în clipa urmãtoare, vei muri. Am stat între viațã și moarte 5 sãptãmâni…

Încã o mãrturie a unei surioare asistente:

– Lucrez de mulți ani în spital și am vãzut tot felul de cazuri grave. Însã acum, am vãzut cu ochii mei, la pacienți în stare avansatã infectați cu acest virus cum, de la un minut la altul, se petrificã plãmânii, încât nici ventilatoarele mecanice nu îi mai pot oxigena. Ți se rupe inima sã-i vezi cum mor lângã tine și nu le poți face nimic, oricât ai vrea sã-i ajuți… Dar, stând cu acești bolnavi, m-am infectat și eu. Nu am avut o formã prea complicatã, însã urmãrile acestui virus mi-au rãmas nu știu pentru cât timp…

Fac un apel cãtre tineri, și nu numai, care sunt luați de valul mesajelor conspiraționiste, transmițându-le mai departe celor din lista de pe telefon, pe email, facebook sau mai știu eu pe ce rețele de „de-socializare”, crezând cã, prin asta, fac o misiune creștineascã… NU le dați mai departe! ștergeți-le!

Când Domnul a trimis peste egipteni plãgile, Faraon nu a crezut pânã ce nu a pierit mulțime multã de oameni. Diavolul strigã în gura mare cã el nu existã, cã nu-i iad, ca oamenii sã-și vadã liniștiți de pãcate. Tot diavolul, și în vremea asta, ca omenirea sã nu aibã gândul la moarte, insuflã, în numele adevãrului, cã virusul nu existã, ci totul este o minciunã. Dacã putem face ceva, în astfel de vremuri tulburi, este sã înmulțim rugãciunea. Datoria fiecãruia dintre noi – tineri, vârstnici sau bãtrâni – este sã lucrãm spre mântuire, fãrã sã încãlcãm legile actuale date de cãtre autoritãți și fãrã sã facem, din naivitate, jocurile diabolice ale unora care cautã sã dezbine lumea întreagã, poporul nostru, Biserica noastrã și, de ce nu, și Lucrarea Oastei.

Grija noastrã, dragi cititori, este mântuirea sufletelor noastre și a celor de lângã noi. Cum nu L-a luat nimeni pe Hristos din inimile înaintașilor noștri care au fost aruncaþi în temnițele comuniste, cu atât mai mult, nu ni-L poate lua acum restricțiile ce se impun de autoritãți, dacã veghem uniți în rugãciune, în orice loc ne-am afla. Deci cu ochii țintã la Iisus cel Rãstignit!

Costel ROTARU

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *