Şi morţii mor,
dar moartea lor
e-o moarte-nfricoşată,
căci în păcat
cel îngropat
nu scapă niciodată.
Cel ce-a murit
nemântuit
pe veci de veci dispare
în veşnic loc,
de veşnic foc,
cu veşnică uitare
şi nimănui,
de starea lui,
nu-i pasă pe vecie,
acolo-n veci,
în flăcări reci,
uitat să se sfâşie.
Atunci va şti
ce-amar e-a fi
vrăjmaş al ascultării,
dar plânsu-amar
va fi-n zadar
sub lespedea uitării.
O, cât mai poţi,
acum să-ţi scoţi
din moarte viitorul,
vin-azi să-ţi dea
Iertarea Sa
Iisus Mântuitorul.
TRAIAN DORZ din ”Cântări Viitoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
