Ce cununie strălucită
a fost a mea, Iisuse drag,
pe nici o casă aurită
n-a fost ’nălţat mai dulce steag,
pe nici o frunte luminoasă
n-a fost un mai divin sărut
şi nimănui n-ai dat ca mie,
ce dar mai scump Ţi s-a părut…
Ce mâini mi-au aşezat Cununa,
ce martori mi-am văzut cântând,
priveau şi soarele, şi luna
ce nu văzuseră nicicând,
roiau în jurul nostru stele
şi îngerii erau nuntaşi,
stăteau în jurul mesei mele
cei mai frumoşi înaintaşi…
Ce cor ceresc şi ce cântare,
prin şapte ceruri răsunând,
cântau când sfânta sărutare
mi-ai dat-o binecuvântând
şi când cereştile inele
mi le-ai schimbat cu mâna Ta…
– O, nunta veşniciei mele,
să nu te pot în veci uita!
Cântările Căinţei / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2008
