Ceasul suferinţei e un ceas ceresc,
o, de-aş şti mai bine cum să-l preţuiesc!
Ceasul rugăciunii e un ceas divin,
o, de-aş şti oriunde să-l cuprind din plin!
Ceasul aşteptării e un ceas frumos,
o, de-aş şti să-l umplu cu plăcut folos!
Ceasul întâlnirii e un ceas slăvit,
o, de-ar fi întruna cald şi fericit!
Ceasu-mbrăţişării e un ceas de har,
o, de-aş şti să-i dărui tot, ca pe-un altar!
Ceasul morţii este ceasul meu sublim,
o, de-aş şti mai bine cum să ne-ntâlnim!
Ceasul Veşniciei este neclintit,
fericit cel cărui îi va fi nuntit…
Traian Dorz, din „Avuţia Sfântului Moştenitor”
