Păreri relative la întemeierea de biblioteci tractuale, a unei biblioteci pedagogice centrale, şi a unei reviste pedagogice pentru întreaga mitropolie.
de Iosif Trifa.
(Final)
Povestea cu foaia pedagogică încă e cunoscută. După ce muri excelenta revistă pedagogică „Foaia pedagogică” dimpreună cu Barcian, sufletul ei, nu peste mult apuse şi foaia mai puţin ştiinţifică, dar mai aproape de învăţătorime a lui Dariu.
Se credea acum, că altul va lua în mână ducerea mai departe a unei foi pedagogice.
Învăţătorimea se vede că a avut altă părere. Mai bucuros a suferit secetă literară, decât să mai sufle viaţă altei foi. La anul 1906 în mijlocul nepăsării, apăru apoi în Sibiu revista „Vatra Şcolară”. Se ştie în ce condiţii excelente a apărut. Cele mai bune forţe pedagogice o conduceau. Articole luminoase, chestii de pedagogie modernă, de Dr. Şpan şi cuvântul cald de apostol tânăr al dlui Lupaş, toate se îmbinau în o frumoasă armonie. Se credea în fine, că acum avem o foaie, un povăţuitor, care nu ne va părăsi. Dar în curând tagma învăţătorilor a ţinut să-şi dovedească iar virtutea, căci după un an de luptă grea a trebuit să-şi dea duhul în mâinile nepăsării. Acum a reînviat — ce e drept, nu la stăruinţa noastră — dar abia se susţine. Suntem o clasă întreagă de cărturari şi nu putem ţine nici o foaie! Un fapt, care ne prezintă în o lumină destul de mohorâtă. Astăzi până şi cele din urmă tagme de meseriaşi şi muncitori îşi au foaia lor, pe care o slovenesc cu evlavie, şi nu se pot împăca cu lipsa ei, pe când noi, o tagmă de inteligenţi, ne simțim de minune bine şi fără ea. E bine deci, că s-a pus iar în discuţie chestiunea cu foaia. E timpul suprem să luăm o hotărâre statornică a susţine o foaie centrală. Ea se impune mai ales din următoarele motive:
- Ca foaie de specialitate are să se ocupe cu ştiinţa ce cade în specialitatea ei. Şi mai ales să se discute în ea cu o mai largă înţelegere problemele educaţiei. Dacă aceasta nu se face, cauza e că nu cunoaştem literatura pedegogică a Apusului. De aceea foaia se va năzui a face cunoscute învăţătorilor toate operele pedagogice străine, care au apărut în româneşte. În discuţia problemelor de educaţie să se observe mai multă libertate. Este interesant, că astăzi stăm cu toţii îngrămădiţi ca oile în staulul şcolii herbartiane şi a treptelor formale; iar cine cutează să iasă, e declarat de eretic şi schismatic. Mai multă libertate deci în a discuta şi folosi eventual şi alte metode, dacă se dovedesc mai uşoare şi mai potrivite.
Prelegerilor practice încă să li se dea atenţia cuvenită.
De o vreme încoace observ, că la „ Vatra Şcolară” după fiecare lecţie practică se pune notă: bună sau rea, după cum autorul s-a ţinut sau ba de treptele formale. E ceva greşit, pentru că asta înseamnă că pe toate să le strângi în aceleaşi curele, ca şi când toate s-ar potrivi.
- Şi dacă accentuăm, ca să se facă ştiinţă pedagogică în foaia noastră, iarăşi nu vom zice să cadă în cealaltă extremă: se devină o foaie ştiinţifică, seacă. Din contră cerem, ca foaia să se pogoare din înălţimea senină a ştiinţei în mijlocul nevoilor şi a greutăţilor noastre. Nu cerem, ca savanţii noştri să ne arunce kilometrice articole filosofice, ci noi ăştia de jos să o ducem aşa cum vom putea. În această privinţă foaia centrală ar putea învăţa mult de la răposata „Şcoala şi Familia” lui Dariu. În această foaie se scriau articole fără mari pretenţii, se discutau necazurile și lipsurile dăscălimii. În o serie de biografii scrise sub titlul „din icoana şcolii românești la finalul veacului 19“, Dariu a ştiut să scoată la lumină mulţi învăţători-apostoli, care munciseră o viaţă întreagă în tăcere şi fără zgomot. Prin toate acestea foaia a ştiut să adune în jurul său mulţi învăţători.
O foaie pedagogică trebuie să noteze tot ce se petrece în lumea învăţătorimii. Ea trebuie să fie barometrul vieţii învăţătoreşti. Dar în această privinţă nici „Vatra Şcolară” nu e scutită de greşeli. Chestii de importanţă epocală au trecut prin viaţa şcolii, fără ca să li se dea atenţia ce li se cuvine,
Deci vom zice, că şi ştiinţa în foaia noastră să-şi aibă marginile sale.
- Să se deschidă o rubrică specială, unde să ne putem spovedi necazurile, păsurile, şicanele ce ne ajung. E ştiut, că prin aceste vremuri de metamorfoză şi bejenie, de câte ori ni se încrucişează drumurile, de nu mai ştim încotro să mergem. În tot cazul va fi bine, având unde ne spune necazul.
- În legătură cu această rubrică, un loc special să fie consacrat pentru explicarea legilor şi ordinelor. Ştiut este, că anii ăştia din urmă au fost tare mânioşi în creşterea a tot felul de legi, ordine şi circulare. „E greu să slujeşti la doi domni“ zice, scriptura, şi cu tot dreptul. Rubrica aceasta ar avea deci să aducă orientare şi poveţe, în ce priveşte legile şi ordinile ce s-au adus și se aduc. Această rubrică eu cred că va fi foarte bună şi va face mult pentru lăţirea foaei. Pentru că sinceri să fim, — dacă „Vatra Şcolară‘ nu se bucură de o mai largă răspândire, poate chiar şi pentru faptul că învăţătorul nu găseşte în ea ceea ce îi trebuie la moment, ceea ce îi arde la degete. Atunci când va fi rubrica aceasta va fi un povăţuitor harnic şi cuminte, fiecare învăţător va vedea în foaie o călăuză indispensabilă, pe care trebuie să şi-l aboneze? Atunci sunt sigur, că cititorii nu trebuie aduşi cu circular. Aşa cu încetul învăţătorul se leagă tot mai tare de foaie şi pe urmă el va simţi lipsa ei.
- Foaia să fie cel puţin bilunară. O foaie lunară, fie ea cât de bună, nu mai are influenţa ce ar trebui să o aibă. De aceea vedem, că pretutindeni revistele se grăbesc a apărea cât se poate mai des. Cele ce rămân cu luna, îşi prind din influenţă.
Iată revista „Convorbiri Literare“, foaie cu mare influenţă pe vremuri. Azi a pierdut vâlva de odinioară, pentru că au apucat foile săptămânale şi bilunare înainte.
Primăvara vieţii noastre literare o aduce Iorga, cu „Sămănătorul” său săptămânal.
Se ştie apoi ce succese are „Lucea fărul” bilunar, sau ce mişcare zgomotoasă a făcut la vremea sa răposata revistă „Viaţa Literară“.
Azi aproape numai foile pur ştiinţifice apar în format mai mare numai odată pe lună.
Dar după cum am accentuat, foaia noastră n-are să fie scrisă pentru savanţi, ci pentru noi ăştia, mărunţii de jos. Bine va fi deci, dacă va porni din Sibiu cât de des cu poveţe în avântul său. Şi mai ales dacă voim să facem din ea un povăţuitor indispensabil, nu mai are nici un farmec să fie lunară, căci dacă vom aştepta până va veni foaia cu povaţa, ne iau sfinţii.
- De sine înţeles, că foaia va urmări cu atenţie toată mișcarea noastră literară, relevând ceea ce apare şi merită să fie citit.
Articol din ,,Telegraful român”, 1911
