Copil iubit cu ochi senini, Tu vii din nou printre străini,
în peşteră, pe paie reci, Tu iarăşi capul Ţi-l apleci. (bis)
Dar astăzi magii nu mai vin şi nici păstori să-Ţi cânte lin,
Copil iubit cu ochi senini, Tu vii străin printre străini. (bis)
Copil Iubit cu chipul blând, Te naşti şi azi ca oarecând,
de mii de ani, în chip sărman, Tu vii în lume an de an. (bis)
Şi ştii că cei ce-Ţi cântă az’ scuipa-vor mâine-al Tău obraz;
şi totuşi Tu, Copil Preablând, cobori ca anii, rând pe rând. (bis)
Demult, cu suflet plin de dor, Te-ai coborât de mila lor,
în ieslea rece-ai fost culcat şi nimeni nu s-a-nduioşat. (bis)
La-ai Tăi, Iisuse, ai venit, ei, neştiind, Te-au răstignit.
Iar Tu, cu suflet plin de dor, iertând, cereai iertarea lor. (bis)
Copil iubit, Ceresc Hoinar, azi baţi la uşi închise iar.
O, Te-am văzut, Copil iubit, din mii de praguri izgonit… (bis)
La mii de uşi ai aşteptat, dar, în zadar! – erai uitat.
Azi tot mai mulţi Te-aruncă-afar’, Ceresc, şi Sfânt, şi Drag Hoinar! (bis)
Şi totuşi, iar, sub chip sărman, cobori la oameni an de an,
cu bine răul să-l plăteşti, să chemi, să ierţi şi să iubeşti… (bis)
Să-mparţi avutul Tău divin acelor ce la Tine vin,
murind pe cruce între hoţi, s-arăţi cât îi iubeşti pe toţi. (bis)
Copil Ceresc şi Sfânt Copil, ascuns sub chipul cel umil,
Tu baţi la toţi, dar toţi se-nchid, mai reci ca piatra lor din zid… (bis)
…O, mâine, şi ei, uşa Ta, pe veci închisă-o vor afla!
Azi plângi Tu starea-n care zac, dar mâine ei vor plânge-n veac. (bis)
