Întrebare: Cum aș putea să-l găsesc pe Dumnezeul din inima mea ?
Pr. Constantin Onu:
Că să-l găsim / întâlnim pe Dumnezeu în inima noastră trebuie parcurși cu mare silința toți pașii acestei mari LUCRĂRI a rugăciunii lui Iisus adică:
CURĂȚIREA
LUMINAREA
DESĂVÂRȘIREA.
Ca urmare lucru bun ne dorim dar cine va atinge toate aceste stări ?
Ca urmare, pentru noi cei din lume ne punem întrebarea: noi ne cunoaștem mintea noastră?
Eu vă spun : NU.
Ce cunoaștem noi este rațiunea, cugetarea iar MINTEA care ar trebui să se roage nu o percepem.
Acea INIMĂ a noastră, acea parte a SUFLETULUI nostru era locuită la crearea omului, de harul Duhului Sfânt.
Dumnezeu, la Facerea lumii, locuia în om.
OM este o făptură care are capacitatea de al conține pe Dumnezeu.
Omul care nu are Lumina lui Dumnezeu în el, nu are harul Duhului Sfânt, nu este Om, este o făptură căzută, este asemenea unui vietăți biologice.
Prin CĂDERE ne-am rupt de Dumnezeu și acea parte a Inimii / Minții, s-a întunecat și este PARAZITATĂ de duhuri, de gânduri rele care vin în totalitate de la SATANA.
Un semn clar că nu deținem nici pe DEPARTE Rugăciunea Minții, nu mai vorbim de cea a Inimii, este că noi nu știm să tăcem.
Acea Minte a Omului dintâi avea capacitatea să TACĂ și să fie LUMINATĂ.
În final concluzionând, spun că primul PAS pe care trebuie să-l facem este să afirmăm și să fim convinși că mintea noastră este bolnavă.
Al doilea PAS este să împlinim porunca rugăciunii așa cum se practică ea în Biserică.
Pe măsură ce noi devenim profunzi în actul liturgic, inima noastră se trezește.
Cu mila lui Dumnezeu și cu fermitatea noastră, de aici încolo, INIMA noastră se TREZEȘTE.
Despre ” rugăciunea minții ”
A lucra rugăciunea minții înseamnă a te sili / îndemna pe tine însuți să spui continuu cu gura rugăciunea:” Doamne Iisuse Hristoase miluiește-mă”
1. Când mintea ajunge să se obișnuiască și să o învețe bine, atunci, mintea o trimite în inimă.
Mintea este cea care hrănește sufletul.
2. În timpul rostirii rugăciunii trebuie să nu-ți imaginezi nimic.
3. Trebuie să fi atent la cuvintele rugăciunii și respirând ușor, cu un oarecare efort de voința din cugetare mintea va coborî cu ritm rugăciunea în inimă cu cuvintele : Doamne Iisuse Hristoase miluiește-mă !
4. Dupa ce mintea se obișnuiește să stea în inimă rugăciunea se va spune așa : „Doamne Iisuse Hristoase” inspirând și ” miluiește-mă ” expirând.
La această treaptă / fază a Lucrarii Harul dumnezeiesc va umbri și va lucra în suflet.
5. Rugăciunea trebuie spusă tot timpul, după PORUNCA Mântuitorului: „Rugați-vă neâncetat”. Orice, dar orice activitate pe care o desfășori în cele 24 de ore, trebuie să fie, cu multă strădanie, îmbinată cu mersul tainic / sau cu voce al rugăciunii.
6. Tot acest demers duhovnicesc se numește LUCRARE.
Tu arăți lui Dumnezeu voința ta apoi totul depinde de Acesta dacă îți va da sau nu, prin Mila Sa, puterea lucrătoare a rugăciunii.
7. În acest demers Dumnezeu ne cere să nu uităm să împlinim Poruncile Lui.
Să ai milă de cel bolnav, de văduvă, de orfan, de cel bătrân și ajutându-i pe ei, Dumnezeu te va iubi pe tine.
8. Trebuie să cugeti și să gândești la cât de mult L-ai supărat pe Dumnezeu, în decursul vieții tale.
Cum El din iubire pentru tine S-a răstignit și toate le-a îndurat ca tu să fi mântuit, răscumpărat prin Sfânt Sângele Său curs pe Crucea Golgotei .
9. Iubește-L mult pe Dumnezeu că să primești mult de la El.
Vei deprinde rugaciunea în doua-trei luni dacă și numai dacă o vei rosti / spune fără întrerupere.
Bun este Dumnezeu cu noi pacatoșii !
Adică cu mine !
Țelul final al omului, din momentul care s-a născut la viață, este de a-L afla pe Dumnezeu.
Omul nu-L poate găsi / afla dacă mai întâi nu l-a găsit Dumnezeu pe el.
Ca urmare, pentru a te ruga lui Dumnezeu nu trebuie să ceri voie cuiva .
El / Dumnezeu ne vede, El ne luminează și tot El ne îndrumă.
Pe parcursul treptelor care te duc spre desăvârșire, atunci DA, este nevoie de un îndrumător și acesta poate fi și este de cele mai multe ori Părintele duhovnic.
Cu cât ne rugăm mai mult și mai cu stăruință cu atât se va face RAI în noi, în lăuntrul nostru.
În acest mod, practicantul rugăciunii se va elibera de patimi.
Va deveni alt om.
A chema Numele Domnului este un act propriu pe care mi-l asum și pentru care mi-l asum.
A spune : „Doamne Iisuse Hristoase miluiește-mă” nu-mi trebuie binecuvântarea nimanui, de ce ?
Pentru că este PORUNCA lui Dumnezeu de a ne ruga neîncetat !
Rugăciunea lui Iisus, este strigătul meu în toate momentele de peste zi și de peste noapte când, chiar am nevoie de ajurorul și prezența Celui pe care ÎL strig ÎI chem.
Îl rog pe Bunul și Marele Dumnezeu să ne înlăture toate deducțiile noastre mentale, care se opun CHEMĂRII Numelui Iisus și care ar aduce harul Său asupra noastră !
