Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home ÎNTREBĂRI SI RĂSPUNSURI – Diavolul

ÎNTREBĂRI SI RĂSPUNSURI – Diavolul

ÎNTREBĂRI SI RĂSPUNSURI – Diavolul

STUDENT: în legătură cu vrăjmăsia dintre Adam si sarpe: ati spus că diavolul îl pizmuia pe Adam înainte de cădere din pricina bunătătilor revăr sate asupra lui. Dar ati mai spus si că Adam era inferior sarpelui.

Părintele SERAFIM: Diavolul e superior fiindcă e fiintă mintală. Nu e supus trupului. Trupul e un element inferior; deci el este superior. Dar omul urmează să dobândească ceea ce diavolul a pierdut, adică Raiul si cerul. Tocmai de aceea, până azi, diavolul este numai mânie. Iti poti închipui diavolul chiar si după psihologia omenească. Gândeste-te: aveai viată nemuritoare si stiai că esti osândit la iad. Apoi o altă fiintă, mai prejos de tine, nevrednică nici măcar să o scuipi, urmează să dobândească ceea ce tu ai pierdut. Bineînteles că vei ajunge groaznic de invidios, căci pentru tine nu există pocăintă. Vei continua să încerci să faci tot ce este cu putintă ca să îl aduci si pe el în aceeasi stare în care te afli tu.

STUDENT: Ati citat din Facere, acolo unde se spune că sarpele va întepa călcâiul [Pac. 3, 15]. Oare astfel încearcă să ne aducă înapoi în starea în care este el – lipsit de orice nădejde ? Ar fi corect să spunem că în acest fel el încearcă să ne împiedice mersul împreună cu Dumnezeu ?

Părintele SERAFIM: Da. Se pot da multe interpretări acelei propozitii. înseamnă că diavolul nu are putere să facă prea mult. Dacă ar fi ridicat, atunci ar fi un dusman primejdios; ne-ar musca peste tot.

STUDENT: Dar dacă nu poate face prea mult, cum de e în stare să ne smulgă din orice stare si să ne tragă în cele mai de jos ?

Părintele SERAFIM: Dacă avem harul lui Dumnezeu si nu cooperăm cu diavolul, nu poate; numai dacă noi însine ne lăsăm vointa să fie ademenită de către diavol. De fapt, noi însine ne putem lăsa ademeniti, asa cum a fost Adam, chiar fără diavol. Adam putea să păcătuiască si fară diavol, fiindcă văzuse înfătisarea plăcută a fructului oprit si avea deja ispita de a-l dori pentru sine peste porunca lui Dumnezeu.

STUDENT: Poate că e o întrebare cam fără rost, dar ati putea să spuneti ceva despre îmblânzitorii de serpi indieni ? Este într-adevăr ciudat felul cum fac ca serpii să se ridice, să stea drept si asa mai departe.

Părintele SERAFIM: E semnificativ faptul că se ocupă tocmai de acest fel de făpturi. Aceasta arată că, pe undeva, se lucrează cu dracii. La modul general, se poate spune si asta.

STUDENT: Este satana folosit ca unealtă de Dumnezeu ?

Părintele SERAFIM: Oho ! Asta-i o întrebare adâncă.

STUDENT: Stiti cum Dumnezeu l-a lăsat pe satana să-l ispitească pe Iov.

Părintele SERAFIM: E adevărat. Noi nu credem in dualism: că există un Dumnezeu si un diavol, si că se luptă între ei – cum cred maniheii. Noi credem că, de fapt, Dumnezeu stăpâneste totul; si chiar când lucrurile merg împotriva Lui, le foloseste fie pentru mai marea Lui slavă, fie spre a-i aduce pe oameni la mântuire. Deci totul în lume se întâmplă fie pentru că Dumnezeu voieste asa, fie pentru că îngăduie să fie astfel, din pricina libertătii, spre a face să se împlinească un bine si mai mare.

Satana are o personalitate independentă, dar pe termen lung el este cel care pierde. Chiar când pricinuieste un lucru înspăimântător, precum Revolutia Rusească, din ea ies Noii Mucenici, o cutremurătoare pildă pentru oameni. Vă puteti închipui ce s-ar fi întâmplat cu Rusia fără Revolutie, după cum mergeau lucrurile. Probabil că ar fi fost mai rea Grecia de azi – un loc înfricosător de impregnat cu duhul lumesc, ortodox doar cu pretentiile – însă în loc de aceasta a fost pedepsită. Deci, de fapt, din Revolutie a iesit ceva bun, în ciuda faptului că diavolul a vrut răul. Diavolul e independent, poate face rău, dar Dumnezeu scoate întotdeauna bine pentru cei ce a caror vointă doreste binele.

STUDENT: Nu-i asa că diavolul nu poate face nimic fără îngăduinta lui Dumnezeu ?

Părintele SERAFIM: Nu, nu poate. Când spunem că diavolul a fost legat pentru o mie de ani – timpul între întâia si a doua ventre a lui Hristos aceasta nu înseamnă că nu poate face nimic. Inseamnă că poate face doar ce îi îngăduie Dumnezeu.

[Sf. Petru Damaschinul (sec. XI) învată: „Nu este nimic întâmplător sau rău în zidire, si chiar ceea ce are loc împotriva voii lui Dumnezeu este schimbat în chip minunat de către Dumnezeu în ceva bun. De pildă, căderea diavolului nu a fost voia lui Dunmezeu, dar totusi ea a fost întoarsă în folosul celor ce se mântuiesc” (Filocalia, vol. 5). La fel scrie si Sf. Macarie Egipteanul: „Stăpânitorul lumii acesteia [diavolul] le este celor prunci cu duhul toiag de povătuire si bici care bate. Prin aceasta, precum s-a mai spus si înainte, lor le pricinuieste slavă mare si cinste tot mai multă prin necazuri si ispite, căci din acestea au prilejul de a se face desăvarsiti, iar siesi îsi găteste o mai mare si mai grea osândă. Peste tot, prin el se împlineste o mare iconomie. Cum s-a zis undeva, răul ajută binelui printr-o intentie care nu vrea binele. Căci sufletelor bune si cu o vointă bună si cele ce par de întristare li se sfârsesc în bine, precum zice Apostolul: Celor ce iubesc pre Dumnezeu, toate li se lucrează spre bine (Rom. 8, 28)” (Filocalia, vol. 5, Ed. IBMBOR, Bucuresti 1976, p. 315). (n. ed.) După Sfintii Părinti, cei „o mie de ani” pomeniti în Apocalipsă 20, 2 reprezintă perioada între întâia si a doua venire a lui Hristos. Noi ne aflam acum în această perioadă. Vezi Arhiepiscopul Averchie Tausev si Parintele Serafim Rose, Apocalipsa în învătătura Sfintilor Parinti, Ed. Icos, 2000, pp. 216-217. (n. ed.)]

Când cineva umblă în harul lui Dumnezeu, atunci numai dacă el însusi cade din acela poate diavolul să-i facă ceva. Când avem ispite, ele sunt asemeni sarpelui ce înteapă călcâiul: sunt ceva mărunt si trebuie să ne dezbărăm de ele. Numai dacă ne lăsăm coplesiti de ele cădem în deznădejde, mânie si tot felul de păcate. Deci puterea diavolului e foarte limitată.

STUDENT: Dar înainte de Hristos nu era asa.

Părintele SERAFIM: înainte de venirea lui Hristos, satana avea mult mai multă putere, fiindcă fiecare se închina idolilor, care erau demonici.

STUDENT: Dar în întregul ansamblu al lucrurilor, totul era în planul lui Dumnezeu.

Părintele SERAFIM: Sigur că da, dar e un lucru foarte tainic. Totul e cu prins în plan, si totusi fiecare persoană este liberă să facă ceea ce doreste în acest plan. Iar Dumnezeu scoate bunătate si bună rânduială din toate lu crurile, indiferent câti demoni sau oameni doresc să facă rău.

Din cursul despre Cartea Facerii (1981 si 1982) – Parintele Serafim Rose

sursa: chrisalida.wordpress.com

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!