Dacă mi-am călcat o dată
legământul meu,
ce mai poate să mă ţină
să nu-l calc mereu?
Dacă m-am lăsat o dată
poftei ispitit,
ce să-mi mai oprească oare
mersul prăbuşit?
Doamne, nu-mi lăsa,
nu-mi lăsa, nu-mi lăsa
pradă viaţa mea
la ispita grea,
ci ridică-mă mereu,
Dumnezeul meu, Dumnezeul meu…
Dac-am dat o dată drumul
stavilei ’napoi,
ce mai poate să-mi oprească
valul de noroi?
Dacă i-am zis DA o dată
pasului oprit,
prăbuşirea vinovată
unde ia sfârşit?
Dacă nu mă scapi, Iisuse,
Tu prin har sau foc,
cine-o să-mi mai scape viaţa
din al morţii loc?
Căci păcatul când te leagă
vinei fără leac,
– de nu scapi printr-o minune,
nu mai scapi în veac!
TRAIAN DORZ din ”Cântările Căinței”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
