Doamne-n ceasul focului,
dă-mi tăria locului,
buzele să-mi sângere,
dar să nu scot plângere,
mâinile să-mi scapere,
dar să nu se apere,
să fiu dus mormântului
credincios cuvântului,
să trec pragul cerului
cu răbdarea fierului,
căci pe veci de veci aş vrea
să-mi învingă dragostea.
Doamne, paşii inimii
în iubire ţine-mi-i,
legământul lacrimii
treacă-mi focul patimii,
drumul biruinţilor
să-l urmez părinţilor,
frumuseţea paşilor
să mi-o las urmaşilor
şi lumina traiului
s-o duc rază raiului,
căci în veci şi-n veci voi vrea
să-mi trăiască dragostea.
Doamne, las trecutului
aurul avutului
şi las viitorului
strălucirea zborului…
– plata biruinţilor
să mi-o dai părinţilor,
slava-ncununaţilor
s-o dai toată fraţilor,
premiul fruntaşului
să mi-l dai urmaşului…
– mie-n veci de veci aş vrea
să-mi dai numai dragostea.
TRAIAN DORZ din ”Cântările Căinței”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
