Două vieţi, cu drumuri alte.
Doi flăcăi. Doi fraţi.
Abel – tot pe piscuri nalte,
Cain – fără să tresalte
La vreun dor mai sfânt, încalte,
Fără, peste văi, să-şi salte
Ochii-nneguraţi…
Două vieţi, cu-aceeaşi trudă,
Pururi în nevoi!
Cain, inimă zăludă
Care-njură şi asudă,
Plugărind cu mâna-i udă
Spini şi pălămidă crudă;
Abel – după oi…
Pietre de aducere aminte / Sergiu Grossu. – Sibiu: Oastea Domnului, 2002.
