21 martie, Ziua Internațională a Poeziei
Eu n-am vrut să scriu versuri, poeme și cântări
ce gâdilă urechea și inima o-nmoaie,
ci-am vrut să rup zăvoare, am vrut să sparg cărări
spre cer și libertate, din iad și din noroaie.
Am vrut să-mbrac oștire cu număr nesfârșit,
din fiecare carte să-mi plece o coloană
de luptători cu suflet și braț nebiruit,
pornind să spargă încă o linie dușmană.
Din orice gând să-mi iasă o sabie țintind
în cuib viclean de șarpe, în inimă de iudă
și-n mână de satană ce umblă uneltind
să fure munca celui ce plânge și asudă.
N-am vrut să strig cuvinte, ci-am vrut să trag săgeți
puternice și multe cu negreșită țintă,
am vrut să sun alarme, am vrut să rup peceți,
am vrut să-mpiedic răul să fure și să mintă.
Cântarea-i numai forma sub care-mi ies plecând
ostașii-acestei lupte de-un suflet și-o credință,
ce, oricâți sunt, să meargă coloană, rând pe rând,
să lupte-n orice parte spre-aceeași biruință.
…O, dragi cântări a mele, plecați cum v-am dorit
în linii largi de luptă pe-ntins din zare-n zare
și nu mai stați din drumul viteaz și strălucit
decât când o să sune Cereasca Încetare.
Luptați să nu ajungeți în mână la vrăjmaș
și-ajunse, nu-i dați sprijin în lupta lui vicleană;
păstrați-vă și scutul, și spada de ostaș,
nălțând Solia Sfântă și-n tabăra dușmană.
Plecați-mi, rânduri sfinte, mai multe, an cu an,
mai îndrăzneț, mai sigur, mai ager în mișcare,
cu fiece săgeată să-nfrângeți un dușman.
Așa să vă găsească Hristos, pe fiecare!
Traian Dorz
