În drum spre Golgota pleacă Fiul durerii
Pe noi să ne scoată din calea pierzării
El merge ‘nainte și ‘n urmă-i se țin
Iudeii cei răi și, ostașii păgâni
Coroană de spini î-L apasă pe cap
Ostașii cu bice întruna î-L tot bat
Din fruntea-i senină picură sânge
Și Maica cea sfântă cu Iacrimi Îl plănge
O, frate iubite și drag cetitor
Eu plâng cu amar și mult mă ‘n fior
Gândindu-mă că-n crucea din spatele Lui
Sunt toate păcatele mele ș’atale ș’a oricui
Cu-a noastre păcate și noi î-L lovim
Pe Domnul cel sfânt și chinu-i sporim
Dar frate iubite și drag cetitor
Pe Domnul n’aceste păcate î-L dor
Căci El a venit anume să ia
A păcatelor noastre sarcină grea
Pe Domnul î-L doare și inima-i plânge
De cel ce n’au primit sfăntul Lui sânge
De cel ce n’au primit a Lui viață și dar
Și pentru cari a suferit și a murit în zadar.
Ostașul de la Sibiu.
o poezie a Părintelui Iosif Trifa, din foaia Lumina Satelor, anul 1926, nr. 13
