În lunga noapte-a aşteptării ce-atât de tristă ne-a cuprins,
Iisuse, cântecele toate şi bucuriile s-au stins.
Doar sus, pe culmile vegherii, un singur cântec mai e viu,
un singur dor mai stă de strajă prin al furtunilor târziu.
Pe cea mai naltă creangă cântă, răzbătător şi neînvins,
mai sus ca urletul furtunii şi mai spre larg hotar întins.
E cântecul credinţei noastre, biruitor şi neschimbat,
acordurile lui curate mereu mai nalt şi larg străbat.
Iisuse, umple-l de putere, în lume iarăşi renăscând
nebiruită-ncredinţarea că Tu vei reveni curând!
Să nu ne-nvingă întristarea şi nici singurătatea grea,
nici teama nopţii-apăsătoare, nici dor străin de voia Ta,
Ci, biruind cu uşurinţă puterea orişicărui rău,
c-o mai puternică credinţă, să cânte Viitorul Tău!
TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
