Un cuvânt al fratelui Traian Dorz
trimis pentru nunta de la Milcov – 26 octombrie 1980
Cine nu-şi cinsteşte trecutul său, acela nu va fi cinstit nici de viitor. Şi cine nu-şi preţuieşte părinţii săi, acela nu va fi nici el preţuit de copii, dacă-i va mai şi avea.
De n-ar fi fost înaintaşii noştri, n-ar fi nici nunţile noastre; n-ar fi nici bucuriile noastre; n-ar fi nici cântările noastre şi nici îmbrăţişările noastre. De aceea, porunca „adu-ţi aminte de părinţii tăi” este o poruncă ce trebuie să ne însoţească în toată viaţa noastră şi în toate bucuriile noastre. Să n-o uităm niciodată.
Printre celelalte îndatoriri ale omului care însoţesc un cămin nou, cea mai aleasă este ospitalitatea. „Fiţi primitori de oaspeţi cu bucurie” este o poruncă fericită şi cu o mare binecuvântare. Avraam, fiindcă a fost ospitalier, a primit şi a găzduit pe Domnul şi pe îngerii Săi. Pentru asta, el a şi fost răsplătit cu un fiu, cu un urmaş sfânt, cu o mulţime de urmaşi ca stelele cerului. Fiţi primitori de oaspeţi şi veţi fi şi voi răsplătiţi cu fii sfinţi şi binecuvântaţi. Fiii binecuvântaţi sunt o răsplătire pentru ospitalitatea şi dărnicia noastră.
Fraţii de credinţă sunt fii ai lui Dumnezeu. Oricine îi primeşte pe ei Îl primeşte pe Domnul, fiindcă este scris: „Oricine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte”, zice Domnul. Şi cine Îl primeşte pe El aici va fi primit şi acela de Hristos Acolo, în Împărăţia Sa.
O altă mare îndatorire a celor doi care s-au unit şi cărora Dumnezeu le dă un cămin nou este binefacerea. Nu numai să vorbim despre binefacere, ci s-o împlinim cu fapta. Cei mai mulţi oameni, chiar dintre cei ce se numesc credincioşi, doar vorbesc şi predică despre binefacere, însă n-au putere s-o şi împlinească. Ei seamănă doar cu o sonerie, care n-are decât putere să facă puţin zgomot, şi nu să lumineze.
Noi să cerem mereu Domnului puterea să aducem şi roade, să aducem şi lumină, să aducem şi folos. Să cerem putere să ne ajungă nu numai pentru frunză, ci şi pentru rod. Nu numai să ştim vorbi despre binefacere, ci s-o şi împlinim cu fapta. Domnul nostru Iisus Hristos a zis: „Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi voia Tatălui Meu”.
Mai departe, cei uniţi de Dumnezeu într-un singur cămin trebuie să se pregătească şi pentru încercări. Încercările şi necazurile sunt legate de orice viaţă de om de pe pământ. Dintre toate însă, singurătatea este cea mai grea. Alipiţi-vă tare de Dumnezeu, ca să nu rămâneţi niciodată fără El. Dacă-L veţi avea pe Dumnezeu, veţi fi siguri, în orice loc şi-n orice vreme, de ajutor, de iubire, de toate. Nu vă lăsaţi nici unul singur pe celălalt. Fericirea unuia este legată totdeauna de a celuilalt. Aşa a vrut Dumnezeu şi de aceea trebuie mereu, în toate, să vă simţiţi unul alături de celălalt şi niciodată singurătatea să nu rămână, nici o clipă, statornică între voi. Dumnezeu vă va binecuvânta atunci când veţi fi unul lângă celălalt şi amândoi lângă El.
„Vă scriu, copilaşilor, ca să nu păcătuiţi”, se zice în Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu. Datoria fiecăruia dintre cei doi este să se păzească mereu să nu greşească. Să nu-şi greşească unul celuilalt. Dar ori de câte ori se va întâmpla necazul unei greşeli, cererea de iertare trebuie să vină neapărat după aceea, adâncă, caldă, fierbinte, potrivit mărimii greşelii. Iar celălalt trebuie să dăruiască această iertare deplină, caldă, fierbinte, curată şi frumoasă, îndată după aceea. Pentru ca pacea şi unitatea să rămână totdeauna stăruitoare, curate şi limpezi între cei doi. Iertarea fiecăruia trebuie să fie totdeauna caldă şi dulce când celălalt a greşit şi îşi şi cere această iertare.
Desigur, nu-i de dorit să se greşească, chiar dacă după fiecare greşeală vine lacrima căinţei şi cererea iertării. Acolo unde se tot cere iertare, înseamnă că se tot greşeşte. Şi este de dorit ca fiecare să aibă toată grija să nu greşească. E frumos să dai iertarea; şi dragostea adevărată nu o va refuza niciodată. Însă vine o vreme când întristarea că se tot greşeşte cuprinde inima iubitoare şi-o oboseşte. Fiecare trebuie să avem grijă de celălalt, să nu-i obosim şi să nu-i întristăm iubirea, tocmai pentru că ne-o dăruieşte atât de duioasă şi de blândă.
Puterea pentru o viaţă curată, sfântă, iubitoare, statornică, fierbinte între cei doi poate veni din belşug şi totdeauna numai din Cuvântul lui Dumnezeu, din rugăciune şi din părtăşia frăţească. De aceea, citiţi mereu Biblia, atât împreună, cât şi singuri. Cât trebuie să citească omul Biblia? Până-n ziua morţii, fiindcă este scris: „Cuvintele acestea să nu se depărteze de ochii tăi nici ziua, nici noaptea”. Psalmistul David dormea în patul său cu harfa atârnată la căpătâi. La miezul nopţii, se spune că Domnul trimitea un vânt care vibra în corzile harfei lui şi-l trezea, să citească şi să se roage, după cum este scris: „La miezul nopţii mă scol ca să Te laud, Doamne”. Dacă pui ceasul în fiecare noapte să te scoale pentru muncă, de câte ori l-ai pus să te scoale pentru Biblie şi pentru rugăciune?
Rugăciunea este cea mai mare putere în lupta contra păcatului dinlăuntru şi împotriva nenorocirilor din afară. Rugăciunea deci, a celor doi împreună, este paznicul curăţiei căminului lor şi lumina creşterii copiilor lor sfinţi. Când e bine să se facă rugăciunea? În orice vreme, dar mai ales când se roagă şi celălalt, când se roagă şi ceilalţi. Rugăciunea [făcută] singur e o putere; dar împreună, creşte pe măsura numărului celor cu care te rogi. „Rugaţi-vă neîncetat”, spune Cuvântul lui Dumnezeu. Şi ce binecuvântare este acolo, când eşti împreună cu fraţii la rugăciune! Fiindcă chiar dacă spui numai „Amin”, tot ceea ce s-a spus în rugăciune este ca şi cum ai fi spus şi tu. Dumnezeu este totdeauna acolo unde fraţii se roagă şi răspunde totdeauna cu bucurie şi cu belşug de binecuvântări la rugăciunea făcută de către toţi împreună cu dragoste, cu smerenie, cu căldură cu ascultare, cu credinţă.
Fii deci totdeauna în rugăciune. Fie când eşti singur, fie când eşti împreună cu soţul tău sau cu fraţii tăi. Luaţi atunci parte cu toată inima şi cu toată simţirea sufletului vostru la tot ceea ce se cere în rugăciune pentru Lucrarea lui Dumnezeu, pentru familia duhovnicească, pentru familia voastră, pentru lumea întreagă. Pentru că Dumnezeu binecuvântează totdeauna rugăciunea tuturor făcută pentru toţi.
va urma
preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 4
