Acum Domnul mort e-n groapă,
pus de cei iubiţi astfel;
Maica Lui şi ucenicul
cel iubit privesc la El.
Apoi ies, căci vin soldaţii
şi vor pune-o piatră grea,
ca să nu mai poată nimeni
a-L mai scoate de sub ea…
Toţi ai Lui, zdrobiţi de chinul
care Domnul l-a-ndurat,
au plecat – şi de-Nvierea
cea de-a treia zi-au uitat.
– Când Cel Bun e pus la chinuri,
iar cei răi fac tot ce vreu,
cei nevinovaţi alt sprijin
n-au decât pe Dumnezeu…
Grea e starea-n care sufletul ţi-e frânt
şi când plânge-n tine cel mai greu mormânt;
totuşi, chiar când suferi cel mai dureros,
nu uita că-l poate învia Hristos.
Ioan 19, 40-42
TRAIAN DORZ din ”Biblia versificată”,
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2009
