Părintele Iosif Trifa
O țară, țară, țară ascultă glasul Domnului. (Ieremia 22, 29)
Aceste cuvinte de chemare, le-a adesat odinioară Ieremia proorocul, către țara lui și poporul lui. Dar ele se potrivesc la orice țară din lume și la orice nație din orice timp. Această chemare, eu ți-o adresez și ție preadulce Românie.
Ce-ți doresc eu ție
Dulce Românie?…
Oamenii îţi doresc multe lucruri bune, prosperitate, sănătate, pace, belşug, etc… Eu îţi doresc însă urarea şi chemarea de la Ieremia: să asculți de glasul Domnului. Căci dacă vei asculta de acet glas, atunci vei avea de toate și prosperitate și sănătate și bani și belșug și pace… Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului, nu vei avea nimic, oricât ai fi de bogată și oricât te-ar copleși lumea cu urările ei.
O țară, țară Românească ascultă glasul Domnului! Sau mai bine zis: O, poporule român, poporule român ascultă glasul Domnului! Ca să trăieşti fericit, într-o țară fericită. Altcum, vei rămânea și pe mai departe un popor sărac, într-o țară bogată. Poporule român ascultă glasul Domnului care-ți grăiește și ție așa cum a grăit odinioară evreilor: „Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-am scos pe voi din Egipt, când erați robi și am rupt legătura jugului vostru.” (Levitic 26, 13) „Din țări și din neamuri v-am adunat și de la Răsărituri și Apusuri de la Miază-noapte și de la Mare.” (Psalm 106)
Sunt douăzeci de ani ( 100 de ani ) de când Domnul Dumnezeu ne-a scos din „Egiptul” robiei naţionale şi ne-a strâns „de la Miază-noapte, Răsărit și Apus”, într-o singură țară mare și bogată. Într-un adevărat Canaan. Și totuși nu simțim Canaanul, nu simțim binele și ușurarea. De ce? Pentru că ne-am stricat, așa cum s-au stricat și evreii. Sculatu-ne-am și noi să jucăm și să petrecem, ca odinioară evreii. Făcutu-ne-am idoli și viței de aur. Și nu ne lipsește nici „apa Meribei” apa certurilor şi zavistiei de fraţi (Numeri 19, 13).
Ni s-a umplut țara de idoli. Ni s-a umplut țara de „viței de aur” ai desfătărilor, beţiilor, pungăşiilor, păcatelor. „Dumnezeiasca afacere”, „preacuviosul ban” şi „carnea”, cu poftele ei, sunt tot atâția idoli spurcați, de care e plină țara. S-au stricat și conducătorii, s-a stricat și poporul. Și pentru asta Domnul Dumnezeu, ne ține, ca odinioară pe evrei, în pustia necazurilor. Și poate numai copiii noștri vor simți „Canaanul” acestei ţări.
Să nu uităm! Ţara asta ne-a dat-o Dumnezeu cu o condiție, cu condiția de la Ieremia 7, 1-7: Aşa vorbeşte Domnul: îndreptați-vă căile și faptele, căci numai dacă vă veți îndrepta căile și faptele, dacă veți face dreptate unii față de alții… și nu veți merge după alți dumnezei, numai șa vă voi lăsa să locuiți în locul acesta, în țara aceasta pe care am dat-o părinților noștri din vecinicie în vecinicie… De veți umbla întru poruncile Mele și veți păzi învățăturile Mele și le veți face pe ele, Eu voi umbla întru voi și voi fi vouă Dumnezeu și voi veți fi Mie popor. (Levetic 26, 3-12)
Să nu uităm, acesta este testamentul cu care Dumnul Dumnezeu ne-a dat acesată țară minunată. Pe stema țării noastre e scrisă parola: Nihil sine Deo, adică nimic fără Dumnezeu. Ce bine ar fi dacă am vedea această parolă scrisă şi în viaţa noastră. Prin ţară, însă toate merg cam fără Dumnezeu, de aceea ne merge aşa cum ne merge.
Aici intră rosturile Oastei.
Aici intră rosturile naţionale ale Oastei Domnului. Noi cu Oastea Domnului spunem că după ce am scăpat din Egiptul robie naţionale, trebuie să scăpăm şi din Egiptul celălalt, din Egiptul lui Faraon şi al păcatelor. Şi chemăm pe toată lumea să iasă din robia lui Faraon. Am scăpat dintr-o robie, să scăpăm și din cealaltă pentu ca să dobândim și Canaanul cel Ceresc și Canaanul cel național. Căci numai luptând pentru Canaanul cel Ceresc, vom putea dobândi și Canaanul cel național.
Noi românii am cucerit ce-aveam de cucerit. Am însă acum de furcă cu un al vrejmaș, intern. Ne cuceresc răutățile și păcatele. Noi vrem să cucerim a doua oară țara aceasta pentru Domnul și Evanghelia Lui. În lupta aceasta am întâlnit frați din toate colțurile țării și strigăm pe tot românul să intre sub steagul lui Iisus ca să ducem lupta la izbândă. Căci numai cucerind această țară și pentru Domnul și pentru Evanghelia Lui i-am asigurat pe veci viitorul ei.
România cea nouă, țara noastră cea nouă și fericită va putea veni numai prin țărănimea cea nouă, prin viața cea nouă pe care o predicăm și noi cu Oastea Domnului.
din Calendarul Oastea Domnului 1936, pag 40
