N-am privit la crinii câmpului de varã
ce nu-şi torc, Iisuse, nici nu-şi ţes veşminte,
ca vãzând fiinţa cum le-o-mbraci Tu iarã
sã-nţeleg dojana şi sã iau aminte.
N-am privit la corbii care n-au grânare
unde cu-ngrijire sã-şi adune hrana,
ca vãzând, Iisuse, cum le dai mâncare
şi luând aminte, sã-nţeleg dojana…
N-am privit Iisuse, ca sã iau aminte
şi-azi sub grea dojanã inima-mi tânjeşte…
– poate fi mâncare, pot avea veşminte
vieţii mele Doamne, altceva-i lipseşte!
de Traian Dorz
