Pe urmele Mântuitorului – lisus în faţa lui Irod

Din strigătul gloatei Pilat înţelesese că Iisus venea din Galileea, şi cum Galileea era sub o altă stăpânire, a lui Irod Antipa, Pilat se hotărî să-L trimită pe Iisus la Irod, care tocmai se afla şi el în Ierusalim. Filat se bucură de această întorsătură crezând că prin aceasta a scăpat de răspunderea de a fi judecat un om nevi­novat.

Irod acesta, la care Pilat a trimis pe Domnul, nu era Irod cel care tăiase pruncii în Betleem. Acela murise la doi ani după naşterea Mântuitorului. Acest Irod Antipa era fiul lui Irod cel tiran. Acest Irod tăiase capul lui loan Botezătorul şi trăia în nelegiuire cu Irodiada.

La porunca lui Pilat, ostaşii romani luară din nou pe Iisus şi plecară în drum spre Irod. începură din nou strigătele, batjocurile şi loviturile gloatei.

O, Scumpul meu Mântuitor! După o noapte întrea­gă de grozave chinuri, slăbit de bătăi, de foame şi neodihna unei nopti întregi, Tu pleci iarăşi spre alte chinuri pentru noi şi mântuirea noastră.

Irod se bucură când ajunse Iisus în faţa lui. De mult tot auzise despre vestea lui Iisus, şi acum dorea să-L cunoască. Ca şi Pilat, Irod văzu îndată, la prima ve­dere, în chipul cel blând şi liniştit al Domnului pe un om curat şi nevinovat, înţelesese îndată că numai răutatea iudeilor Ii voia moartea. După ce dete ordin să înceteze gloata cu strigătele, Irod ceru lui Iisus să facă o minune şi L-a întrebat pe El multe cele, dar Iisus nu i-a răspuns nimic (Luca 23,8-9). Făcuse destule minuni pentru cei necredincioşi, iar acum făcea minunea cea mare’a jertfirii de Sine pentru noi şi mântuirea noastră.

Pe Irod îl tulbură tăcerea Domnului. El trăia o viaţă ticăloşită şi cufundată cu totul în fărădelegi. Tăcerea Domnului, tăcerea acestui Om curat o simţea Irod ca pe o aspră mustrare pentru ticăloşia vieţii lui. Irod se înfurie şi dete ordin ostaşilor să-L batjocorească şi să-L bată pe Iisus. Dar când văzu că Iisus rabdă cu linişte toate aceste, o teamă îl cuprinse. Vedea bine şi simţea că în faţa lui nu stă un om de rând, ci stă o fiinţă care se ridică peste oamenii de rând, stă o fiinţă venită de undeva dintr-o altă lume. Gloata „iudeilor şi cărtu­rarilor stătea acolo şi îl pârâu pe Iisus cu înfierbântare” (Luca 23,10), cerând moartea Lui, dar Irod nu cuteză să-L osândească la moarte pe Domnul, ci „barjocorindu-L împreună cu ostaşii săi şi râzând de El L-au îmbrăcat cu veşmânt luminat (în batjocură) şi L-au trimis iarşi la Pilat” (Luca 23,11).

  Părintele Iosif  Trifa
din volumul “Pe urmele Mântuitorului“