Nu-i drumul spre neprihănire
bătătorit, uşor şi lin,
ci-i un urcuş de munci şi lupte,
cu-nsângerări şi lacrimi plin.
Dar unde sfânta-ţi nevoinţă
învinge drumul cel mai greu,
de-acolo înc-o năzuinţă
şi duhul tău e-n Dumnezeu.
Durerea-i preţul adâncirii
prin care-n Adevăr pătrunzi,
dar tainelor dumnezeirii
numa-n genunchi ştii să răspunzi.
Singurătatea e aripa
cu care zbori cel mai uşor
pân-la lumina şi la clipa
dumnezeiescului fior.
Deschide-i drum singurătăţii
spre-al sufletului tău altar,
predă-te rob al bunătăţii
– şi nu mai ai mai mult hotar.
Aceasta te desparte-adesea
de cei cu care-ai vrea să fii,
dar ce-ţi va da neprihănirea
e înmiit mai mult, să ştii.
Hristos – Slava noastră / Traian Dorz.
– Ed. a 2-a, rev. – Sibiu: Oastea Domnului, 2015
