Nu-i loc mai sfânt decât acela unde-i Hristos şi-unde-s ai Săi,
acolo-i Duhul Sfânt putere, acolo-i dragostea văpăi,
Cuvântul Sfânt acolo-i soare, Credinţa-i umblet fericit,
iar părtăşia sfinţitoare e-avutul cel mai strălucit.
Nu-s stări mai sfinte ca acelea de pe Taborul luminos,
când e Hristos în toţi ce cântă şi toţi ce cântă-s în Hristos,
când de Hristos e plin Cuvântul şi-n rugăciune-i plin de El;
atunci şi-afară, şi-n lăuntru Hristos străluce-n orice fel.
Nu-i ceas mai sfânt decât acela în care-s fraţii adunaţi
şi, inimi lângă inimi, una în duh, se roagă-ngenuncheaţi;
când rugăciunea lor se-nalţă scăldată-n lacrimi prin Hristos,
îngerii-s fraţi, iar fraţii-s îngeri,
pământu-i sus, iar ceru-i jos.
Nu-i har mai sfânt decât acela să fii cu Domnul şi cu-ai Săi
în rugăciune şi-n cântare, şi-n lacrimi lângă fraţii tăi;
oriunde-s ei, fă tot şi du-te,
oricâţi sunt ei, fă tot şi stai,
oricum sunt ei, fă tot şi-i caută,
că unde-s ei e-un colţ din rai.
de Traian Dorz
