Nu mi-am pierdut nici una din vorbele rostite
pe-o cale cunoscutã s-au înşirat pe rând
şi-au mers sã mã aştepte acolo unde-odatã
pe ultima urmând-o, voi fi şi eu curând.
Nu mi-am pierdut nici una din urmele vieţii
pe care-n zi sau noapte, cu vinã sau cu har,
le-am semãnat prin locuri, prin inimi şi prin clipe
– le voi gãsi-adunate odatã toate iar.
M-aşeaptã toate-toate la capãtul de-aproape
cu zâmbet sau cu lacrimi, cu slavã sau mustrãri
sã-mi apere lumina şi numele de moarte
sau Celui Drept sã-mi cearã plãtitele ocãri.,
– O, dragi cântãri alese, veniţi atunci spre mine
cu dragostea cu care m-am dus şi eu spre voi,
cum eu v-am pus podoabe sã fiţi voi mai frumoase
sã-mi puneţi şi voi mie în Ziua de Apoi.
Traian Dorz, din ”Cântarea anilor”
